Sărbătoarea nunții în literatura cultă


Autor: prof. Oancea Paula
Liceul Tehnologic Udrea Băleanu, Băleni

După venirea pe lume, nunta este a doua trecere importantă din viață pe care omul o sărbătorește cu un fast deosebit. Nunta semnifică trecerea într-o nouă etapă a vieții, de la copilărie, inocență, la viața matură plină de responsabilități. Chiar dacă tradițiile s-au mai degradat astăzi, diluate fiind în ideea tot mai accentuată de nou cu tot prețul, nunta rămâne un moment important și emoționant în viața românilor. Pentru a înțelege și mai bine importanța momentului, trebuie precizat că tinerii care mor nenuntiți sunt îmbrăcați în mire și mireasă, considerându-se că nu pot trece de ultima etapă a vieții lor fără a o parcurge pe cea a cununiei, a nunții.
Printre operele literare culte în care regăsim oglindit, descris acest moment ritualic important amintim:romanul Ion de Liviu Rebreanu, poemul Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu, poemul Nunta Zamfirei de George Coșbuc, romanul Mara de Ioan Slavici.
La Rebreanu, nunta nu este un moment de împlinire a dragostei, ci un adevărat ritual de luare în posesie. Pentru Ana, nunta de trei zile și trei nopți, potrivită unei fete bogate ca ea, ese un adevărat chin, pentru că trebuie să suporte calvarul de a-l vedea pe Ion, soțul ei, tratând-o cu indiferență și pierzându-se de dragul Floricăi, drușca (domnișoara de onoare) principală. Nunta aceasta consfințește noua situație a lui Ion în cadrul comunității. Ea devine, astfel, o treaptă de urcare a lui personajului eponim către situația pe care și-o dorea cu ardoare.
Nunta celor doi tineri din poemul Călin (file din poveste) încununează o poveste de iubire în care autorul prelucrează motivul popular al Zburătorului. Ea devine, astfel prilej de bucurie, de împlinire. Alături de nunta celor doi, poemul înfățișează și o nunta a gâzelor care se prezintă ca o nuntă țărănească tradițională la care participă cu drag toată comunitatea.
Lexicul folosit pentru descrierea admosferei nunții dă culoare tabloului descris aducând ecouri ale lumii rurale- saci, plăcinte, colaci, popii, lăutari, vornic, crainic.
Prin Nunta Zamfirei, George Coșbuc înfățișează ca și Mihai Eminescu în Călin o nuntă din poveste care să reprezinte punctul de plecare către o viață de familie fericită pentru cei doi tineri și frumoși protagoniști – Zamfira și Viorel.
Coșbuc îmbracă aceast eveniment în straie țărănești, prezentându-ne o nuntă tipic ardelenească, deși din tron s-a ridicat/ Un împărat după-mpărat, iar nuntașii vin din toate colțurile pământului. Totuși, ceremonialul este unul tipic țărănesc, prin respectarea momentelor tradiționale- cununia, dansul, participarea întregii comunități la bucuria tinerilor căsătoriți Şi-n vremea cât s-au cununat/ S-a-ntins poporul adunat/ Să joace-n drum după tilinci… Trei pași la stânga linișor/Și alți trei pași la dreapta lor. (fragment)

Reclame