Studiu de specialitate – De la didactica informativă la didactica formativă


Autor: prof. Tița Ilona
Liceul Tehnologic Roșia de Amaradia

În perpectiva învățării permanente, a învăța nu mai poate însemna a asimila un set de informații, oricât de importante ar fi acestea la un moment dat sau într-un context dat. Învățarea devine un proces de construcție de experimentare. Asimilând un conținut didactic dat, copilul experimentează de fapt cu sine însuși. Acest proces necesită asigurarea unui exercițiu didactic adecvat, a unui univers în care copilului să-i fie recunoscut “dreptul” de a face propriile experiențe de a încerca propriile idei, de a greși, de a avea propriul ritm, propriile preferințe si antipatii.
O consecință importantă este aceea ca predarea de informații ori deprinderi nu mai poate reprezenta centrul activității didactice. Copilul însuși, cu propriile experiente, idei si rătăciri trebuie să ocupe acest loc. Cosider că așa numiții elevi “slabi” sunt pur și simplu aceia care nu au beneficiat de “spațiul didactic” care le-ar fi fost necesar și la care ar fi avut dreptul.
În condițiile unei didactici care așază in centrul ei copilul si nu informația rolul profesorului nu mai poate fi acela de a “spune” elevilor ceea ce aceștia trebuie să reproducă. Profesorul nu mai poate fi o pâlnie prin care informațiile acumulate in cultura se scurg mai departe spre copil. Acest rol a fost perfect caracterizat de către cunoscutul filosof american John Dewey. În articolul intitulat “Către cei care aspiră la meseria de profesor”, acesta descria calitatea fundamentală a dascălului astfel: “Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă“ .
Azi suntem la fel de departe de aceste idealuri ca și pe vremea lui Dewey. Dincolo de comoditate și un cinism iresponsabil, destul de răspândite, una din cauzele importante ale acestei situații o constituie absența unor instrumente didactice care să faciliteze munca profesorului.
Sub presiunea trecerii de la învățământul preponderant informativ la învățământul centrat tot mai mult pe latura formativă, cadrul didactic este obligat să îsi schimbe atitudinea si comportamentul profesional. Tradiționalul magister, aflat undeva deasupra elevilor, comunicând oficial și sec, este obligat sa coboare în mijlocul acestora, să comunice în mod real, să realizeze parteneriate, să construiască și să învețe împreună, să ia în considerare particularitațiile de vârstă si cele de învățare, să-i sfătuiască și să-i ajute pas cu pas.  (fragment)

Reclame