Studiu de specialitate – Aspecte ale stilului în romanul “Ion” de Liviu Rebreanu


Autor: prof. Vatamaniuc Luminiţa Corina
Colegiul Tehnic ”Petru Muşat”, Suceava

„Realitatea a fost pentru mine numai un pretext, pentru a-mi putea crea o altă lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplarile ei ” (Liviu Rebreanu – Mărtursiri)

Apariţia romanului „Ion” în 1920 a fost apreciată de critica literară drept o reuşită artistică a lui Liviu Rebreanu care dădea astfel literaturii române o capopdoperă. Dar în acelaşi timp s-a enunţat şi ipoteza conform căreia Rebreanu este un arhitect, un abservator obiectiv al lumii descrise, şi mai puţin un artist al cuvântului, preocupat de limbajul expresiv. De altfel, în numeroase interviuri, profesiuni de credinţă sau pagini de jurnal, Rebreanu însuşi mărturisea că n-a urmărit în creaţia sa exprimarea plastică, ci surprinderea adevărului vieţii.
La o analiză a romanului din acest unghi doi mari critici literari, George Călinescu şi Şerban Cioculescu au ajuns la aceeaşi concluzie:”Fiindcă fraza e lipsită de culoare, deşi observarea limbajului ardelenesc e făcută cu foarte mare exactitate, scrisului lui L. Rebreanu i s-au refuzat meritele artistice. Totuşi le are într-anume înţeles. Ion e opera unui poet epic.” (1), „Calităţile constructorului sunt superioare acelora ale scriitorului, arhitectura apare grandioasă chiar dacă scrisul ne-ar putea dezamăgi prin cenuşiul său.” (2)
Lectura romanului scoate în evidenţă nenumărate aspecte ale stilului, înţeles în teoria artei drept” mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.” Plecând de la aceste definiţii vom analiza“stilul”scriitorului: felul cum descrie Rebreanu lumea satului, natura, relaţiile dintre personaje şi modul cum transmitecititorului concepţia sa despre lume prin intermediul lumii ficţionale ce este romanul.
“Ion” este un model de scris obiectiv, o culme a artei realiste în proză. Originalitatea lui Liviu Rebreanu rezultă din atitudinea naratorului faţă de faptele narate, precum şi din alegerea anumitor cuvinte, figuri de stil pentru transmiterea convingerilor şi a sentimentelor sale în faţa lumii ce o înfăţişează.
Trăsăturile prozei secolului al XIX-lea, precum comentariile moralizatoare asupra evenimentelor şi a caracterului personajelor, anticiparea derulării evenimentelor de către narator care ştia totul despre personajele sale nu mai constituie pentru Rebreanu trăsături specifice, asemeni lui N. Filimon sau Ioan Slavici.
Autorul romanului„Ion”povesteşte cu detaşare, cu obiectivitate fără să-şi arate simpatia sau antipatia faţă de persnaje, fără să le califice faptele sau conduita în „bine”sau”rău”. (fragment)

Reclame