Orientări moderne privind educaţia timpurie


Autor: prof. Fota Adriana
Grădiniţa Ișalniţa Dolj

Educaţia timpurie, educaţia copiilor în vârstă de 0-7 ani, se bazează pe principii moderne ce determină structurarea intervenţiilor educative asupra copilului în baza respectării individualităţii acestuia şi a accesului la educaţie, a participării lui active şi a calităţii actului educaţional. Educaţia timpurie este un tip de educaţie global şi funcţional, adaptat nevoilor şi caracteristicilor individuale ale copilului, o pedagogie a acţiunii şi a comunicării, centrată pe copil, ca autor al propriei deveniri.
Obiectivele educaţiei timpurii sunt:
1.Recunoaşterea fiecărui copil ca personalitate unică.
2.Respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale.
3.Individualizarea actului educaţional.
4.Organizarea mediului educaţional pe arii de dezvoltare.
5.Accentuarea jocului, ca activitate de bază.
6.Reconsiderarea relaţiei „copil–educator”, „grădiniţă–familie”, ca parteneriat educaţional.
Educaţia timpurie oferă deci un program de educaţie individualizată, menit să sprijine dezvoltarea copilului ca persoană, oferind condiţii care să promoveze dezvoltarea fizică, social – educaţională, a limbajului şi cognitivă în maniere care să integreze diversele domenii.
Pentru preşcolari, jocul este un mod de viaţă, modul principal de a lua contact cu lumea. Este procesul natural prin care copilul se dezvoltă şi, în consecinţă, o componentă importantă pentru asigurarea caracterului formativ al procesului instructiv-educativ din grădiniţă. Prin joc se promovează dezvoltarea copilului în multiple planuri:
-dezvoltarea socio-emoţională şi jocul. Jocul este pentru preşcolari un proces central de dezvoltare socio-emoţională. Participând la activităţi de joacă, copiii învaţă deprinderile sociale, cooperarea în grup, învaţă să-şi controleze trăirile afective, să se comporte dezinvolt.
-dezvoltarea limbajului şi jocul. Pe măsură ce copilul se joacă cu obiectele şi descoperă sensuri noi şi relaţii, dezvoltarea limbajului se intensifică.
-dezvoltarea cognitivă şi jocul. Prin joc, copilul asimilează obiectele acţiunilor, iar acestea devin scheme mintale care sunt echivalente funcţionale ale conceptelor şi ale relaţiilor logice din dezvoltarea ulterioară.
-dezvoltarea motorie şi jocul. Multe tipuri de jocuri implică mişcare fizică, iar acestea solicită corpul şi creează forţă, rezistenţă, promovând o bună formă fizică. O serie de deprinderi motorii fundamentale, atât în domeniul motricităţii largi, cât şi în cel al motricităţii fine, depind nu numai de maturizare, dar şi de exersare, ori jocul oferă ocazii ideale de exersare. (fragment)

Reclame