Ocrotirea Pământului – Micii Ecologiști


Autor: prof. înv. preșcolar Fota Anca
Grădiniţa ”Căsuţa cu Povești’’ Craiova

„Lăsaţi natura să lucreze mult timp înainte de a vă amesteca să lucraţi în locul ei, ca să nu contrariaţi operaţiile sale.” (J.J. Rousseau)
Încă din secolul trecut scenarii dintre cele mai fanteziste au prezis o mulţime de catastrofe pentru umanitate, pentru existenţa vieţii pe Pământ.Animale înfricoşătoare, invazii ciudate de nămoluri,flăcări,vulcani, insecte uriaşe, plante carnivore, nisipuri mişcătoare – o listă foarte,foarte bogată, incitantă, care nu a fost luată în serios vreme îndelungată. În esenţă ce semnal de alarmă aduce acest gen de literatură categorisită prin iniţialele S.F. (science fiction) dincolo de fabulaţia şi talentul adepţilor ei? Obişnuitele legi echilibrate ale naturii Terrei (minerale,vegetale şi animale) erau răsturnate, afectând viaţa omului, neputincios în faţa forţelor oarbe. Nu se ştie mecanismul intim al gândirii autorilor, dar finalul majorităţii scenariilor este „fericit” omul şi comunitatea umană depăşind greutăţile neaşteptate, dovedindu-şi superioritatea prin inteligenţa asupră naturii.
Trebuie să recunoaştem că acum, în mileniul III, la îndemâna tinerei generaţii sunt mai uzuale cunoştinţele legate de electronică, informatică, astronomie decât cele ale bilogiei şi mai ales ale ECOLOGIEI. Acest termen a fost folosit pentru prima dată, acum o sută douăzeci şi doi de ani (1886) de către zoologul E. Haeckel, adept al lui Darwin, definind studiul interrelaţiilor dintre organismele vii în ambianţa mediului lor de viaţă.
În traducere, ecologia înseamnă „ştiinţa de a trăii în casă” (în greceşte oikos = casă,loc de trai şi logos = ştiinţă). Nimic mai simplu, v-ar spune cei mai mulţi, dar pentru ca omenirea să-şi reamintească adevărul simplu şi tulburător că Pământul este limitat, că viaţa civilizaţiei noastre depinde de natură, cu apele, cu văzduhul, solul, de resursele lor, păstrate nealterate, a fost nevoie ca ici-colo, în diversele colţuri ale lumii râurile să devină otrăvitoare, pădurile să dispară,  pământurile să se transforme în deşerturi, oraşele să fie sufocate de fum şi ceaţă, peştii să moară, păsările să nu mai poată zbura peste înălţimi etc.
Ecologia se limita la început doar la lumea animală, dar studiile ulterioare au dovedit insuficienţa acestei abordări: Warming (1895) extindea studiul ecologic la covorul vegetal, Torel (1906) pune bazele ecologiei apelor dulci ( limnologia ) Murray şi Hjort (1912) pun bazele oceanologiei, savantul român Emil Racoviţă (1929) extinde domeniul ecologiei la studiul vieţuitoarelor din peşteri, Tanslez (1936) elaborează conceptul de ecosistem.
Ecologia modernă se naşte prin introducerea metodelor matematice de studiu şi înregistrează cele mai mari progrese în deceniul al şaselea al secolului IXX, fiind astăzi prezentă practic în toate sferele de activitate. (fragment)

Reclame