Consecinţele lipsei unui feedback eficient între profesor şi elev în activitatea instructiv-educativă


Autor: prof. înv. preşcolar Corina-Cristina Ciolacu
Grădiniţa “Lumea Florilor”, Năvodari, Constanţa

În cadrul comunicării didactice, unul dintre elementele componente este feed-back-ul. Feed-back-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în viaţa personală, cât şi în viaţa profesională.
În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (1999), noţiunea de FEED-BACK este explicată astfel: “Retroacţiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menţinerii stabilităţii şi echilibrului lor faţă de influenţe exterioare; retroacţiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanţ cauzal închis”. Feedback-ul a fost definit ca fiind „toate mesajele verbale şi nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conştient sau inconştientă ca răspuns la comunicarea altei persoane”.
Aşadar, feedback-ul este o reacţie cu scopul menţinerii echilibrului. Eficacitatea comunicării este condiţionată de existenţa unei permanente conexiuni inverse. Menirea feedback-ului este de a facilita armonizarea repertoriului activităţii emitatorului (cadrul didactic) cu cel al receptorului (elev, student). Emiţătorul poate face acest feedback, adresând, la momentul oportun, simple întrebări receptorilor. În felul acesta se poate afla dacă s-au înţeles sau nu cele transmise, dacă e nevoie de refacerea explicaţiilor, de amplificarea concretizărilor, de aducerea unor corecţii. Un limbaj mai simplu, metode noi, material abstract sau dimpotrivă concret, toate acestea se pot adapta atunci când se observă o distorsiune în actul transmiterii informaţiei. Deci, prin intermediul feedback-ului, nu se constată dacă acţiunea a fost sau nu un eşec, ci felul în care s-au atins obiectivele şi dacă e necesară o revenire, o readaptare a conţinutului.
Ceea ce este specific comunicării didactice, se referă la faptul ca actul didactic presupune două feedback-uri, diferite prin sens şi funcţii. Primul, aduce informaţii de la receptor la emiţător şi reglează activitatea de transmitere de informaţii. Cel de-al doilea e oferit de emiţător receptorului şi are drept scop reglarea activităţii receptorului. Această caracteristică a comunicării de tip didactic reiese din faptul că emităţorul nu este doar sursa de informaţii, ci şi persoana care vizează transformări ale receptorului prin ceea ce comunică, în timp ce receptorul nu e doar primitor de informaţii, ca beneficiar al mesajului, ci şi o persoană disponibilă la transformare, educabilă.
Feedback-ul este deosebit de important pentru coerenţa comunicării şi pentru maximizarea efectelor acesteia. Feedback-ul indică nivelul înţelegerii acceptării mesajelor, reacţiile receptorului la mesajele transmise. Lipsa feedback-ului poate atrage după sine o serie întreagă de distorsiuni, neînţelegeri care să contribuie la perpetuarea unei comunicări inexacte. (fragment)

Reclame