Metodele interactive în grădiniță


Autor: ed. Ivan Raluca
G.P.P. ”Ion Creangă”, Slatina

Modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă implică mai multe componente: proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor, parteneriate educaționale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă. Pentru creşterea calităţii procesului instructiv – educativ din grădiniţă urmărim perfecționarea metodelor tradiționale, dar şi introducerea unor metode şi procedee educative.
Regândirea educației formale duce la schimbarea relației cu copii promovând un dialog reciproc, constructiv. Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradițional da posibilitatea fiecărei educatoare să-şi valorifice propria experiența prin utilizarea unor metode moderne într-o abordare interdisciplinară.
Prin metodele interactive copilul intra în necunoscut, într-o aventură a descoperirii de noi cunoştinţe, deprinderi el fiind participant activ. Acționând alături de ceilalți din grup, începe să rezolve sarcini şi să simtă că este persoană importantă, capabilă să ia decizii pentru bunul mers al activităţii de grup. În grupul de copii fiecare trebuie să ştie să descopere, compare, clasifice cunoştinţele dobândite. Efortul copiilor este unul intelectual, prin care se exersează procesele psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită. 1010
Învăţarea prin cooperare la copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. Dacă la venirea în grădiniţă copiii sunt egoişti, egocentrismul manifestându-se puternic, contactele interpersonale ale copiilor cu adulții sau cu cei de aceeaşi vârsta atenuează stările conflictuale. Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltarea inteligenței personale.
Desprinderea de metodele tradiționale o realizăm mai încet, dar cu răbdare şi perseverența, cu experiența noastră, credem că putem urca treaptă cu treaptă în descifrarea şi aplicarea acestor metode. Ştim că este un efort atât pentru noi, cât şi pentru copii, dar încercam să fim coechipierii copiilor. Aplicarea lor necesită timp şi încredere în capacitatea personală de a le aplică creator pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ.
Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în unităţile de învăţământ de către cadrele didactice în a-i sprijini pe copii să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilitați interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea. (fragment)

Reclame