Cum desenează copilul


Autor: prof. Balint Petronela
Grădiniţa PP. Nr. 1 – Structura Moţoc, Iaşi

Reprezentat la început de o mâzgăleală activitatea de desen debutează în jurul vârstei de un an şi jumătate fiind alcătuită din linii ce urmează cursuri neregulate în zig-zag şi linii ce se întânesc acolo ,,unde trebuie”, linii care adultului nu-i sugerează nimic dar care pentru copil reprezintă,,ceva”. Plăcerea declanşată de mişcarea ritmică a braţului şi mai ales de urma lăsată de creion pe hârtie detremină ,,micul creator” să experimenteze acest lucru ori de câte ori are ocazia.
Repertoriul de semne al copilului se îmbogăţeşte de la o zi la alta. Jucându-se cu un creion şi o bucată de hârtie copiii vor încerca să spună că au desenat ceva – un obiect, un animal, o fiinţă.
Exersând zilnic şi datorită progreselor înregistrate la nivel senzorial-perceptiv şi oculo-motric încep să apară pattern-urile circulare sau alte forme geometrice cărora copilul încercă să le dea nume. Mâzgăleala realizată la inceput, liniile haotice, cercurile şi punctele imprecise pregătesc apariţia formelor mai specializate, a figurilor reprezentative.
Una dintre primele figuri reprezentative pe care copilul o redă prin desen este figura umană. Ea este un şablon ce apare la majoritatea copiilor în jurul vârstei de trei ani şi este reprezentată sub forma unui cerc, a unui oval închis la care copilul adaugă mai multe linii pe care le denumeşte mâini şi picioare. Absenţa altor părţi importante ale corpului sunt explicate printr-o insuficientă dezvoltare senzorial-perceptivă, de nivelul motricităţii, de limitele capacităţii analitico-sintetice, de absenţa coordonării oculo-motorii.
Deşi redarea figurii umane este schematică la inceput, trăsăturile feţei sunt incluse, ochii fiind redaţi fie prin două puncte sau două cercuri mici, nasul este reprezentat printr-o linie, iar dedesubtul nasului va mai exista o linie orizontală ce reprezintă gura. Odată cu înaintarea în vârstă acest ,,omuleţ” simplist se complică adăugându-se treptat gât, mâini şi picioare mai bine realizate, ochii şi gura mai expresivă, elemente de vestimentaţie şi colorit. Toate aceste elemente se asociază cu dezvoltarea capacităţilor senzoriale, dezvoltarea gândirii şi afectivităţii. Între diferitele părţi ale corpului se va putea constata o proporţionalitate, o corespondenţă şi o îmbinare adecvată conformă cu modelul real. Capul nu va mai fi legat direct de trunchi, ci va exista ca element de legatură gâtul, mâinile şi picioarele vor fi redate mai târziu prin linii paralele pentru a le indica grosimea.
Totalitatea obiectelor, fenomenelor, fiinţelor redate de copil prin desen au un corespondent în realitate, creatorul lor incercând în lucrarea realizată să ofere o imagine, o copie cât mai fidelă a ceea ce a perceput din mediul înconjurător prin mijloace senzoriale. (fragment)

Reclame