Studiu de specialitate – Valenţele formative ale activizării elevilor în învăţământul primar


Autor: prof. Vasilica Filimon
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Munteni, jud. Galaţi

Activizarea elevilor reprezintă o suită de acţiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare şi modelare a personalităţii lor prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii pe care o desfăşoară. Aceasta suită de acţiuni cuprinde, în principal:
•stimularea şi cultivarea interesului elevilor pentru cunoaştere;
•valorificarea inteligenţei elevilor şi a celorlalte funcţii psihice ale acestora prin efortul pe care ei îl depun;
•formarea şi exersarea la elevi a capacităţii de însuşire a cunoştinţelor;
•formarea şi exersarea la elevi a abilităţilor de orientare autonomă în probleme practice;
•cultivarea spiritului investigativ, a căutarilor personale şi a atitudinii epistemice prin antrenarea elevilor în organizarea, conducerea, desfăşurarea şi evaluarea activităţii didactice şcolare şi extraşcolare.
Metoda jocurilor pune accent pe activizarea elevilor şi valorifică avantajele dinamicii de grup, interdependenţele şi spiritual de cooperare, participarea efectivă şi totală la joc, angajează atât elevii timizi, cât şi pe cei slabi, stimulează curentul de influenţe reciproce, ceea ce duce la întărirea unor calităţi morale (răbdare, tenacitate, respect pentru alţii, stăpânire de sine, cinstea, autocontrolul) şi la dobândirea unor comportamente legate de îndeplinirea unor viitoare funcţii sau responsabilităţi socio- profesionale. Cultivă activismul, spiritual critic, aptitudinea de a face faţă unor situaţii conflictuale şi spiritual de răspundere.
Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, generând o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare. Jean Piaget spunea: ,,Toate metodele active de educare a copiilor de vârstă şcolară mică cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător, pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără acestea, rămân exterioare inteligenţei copilului”.
Prin urmare, jocul contribuie la angajarea elevilor într-o comunicare multilaterală, generată de subiectul ales, jocul rămânând un moment încărcat de conduite specifice şi structuri psiho-logice extrem de deschise şi dense, realizând educaţia viitorului om de acţiune. Astfel, dezvoltarea gândirii şcolarului mic se poate ridica la nivelul de operare cu noţiuni elementare; pronunţia copilului se corectează, lexicul devine mai bogat, iar propoziţiile formulate respectă tot mai multe reguli gramaticale.
Pornind de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului primar se observă că jocul didactic poate contribui mult la dezvoltarea capacităţilor de exprimare prin corectarea deficienţelor de limbaj, prin îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, prin însişirea cunoştinţelor de limbă, prin formarea deprinderilor de citire şi scriere corectă. Îmbinând armonios metodele tradiţionale cu cele activ-participative, se observă că obiectivele propuse se realizează la un nivel optim prin variantele de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. (fragment)

Reclame