Strategii didactice în procesul de învățământ


Autor: prof. Ivan Mihaela
Liceul Tehnologic ”Nicolae Iorga”, Negrești

Strategia didactică rezumă o dublă opţiune pedagogică: o opţiune asumată pentru un anumit mod de combinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învățământ, formelor de organizare a învăţării, adică pentru un tip de tehnologie pedagogică; o opţiune angajată pentru un anumit mod de abordare a învăţării prin problematizare, euristică, algoritmizare.
Clasificarea strategiilor didactice depăşeşte perspectiva de analiză propusă la nivelul tehnologiilor şi metodelor, angajând un nou demers ipotetic, „echivalent cu principalele clase de obiective educaţionale”. Astfel se propun următoarele categorii de strategii didactice:
1. strategii didactice care au ca obiectiv pedagogic prioritar stăpânirea materiei în termeni de cunoştinţe şi capacităţi: strategia conversaţiei euristice; strategia instruirii problematizate; strategia demonstraţiei; strategia algoritmizării;
2. strategii didactice care au ca obiectiv prioritar transferul funcţional al cunoştinţelor şi capacităţilor: strategia problematizării, strategia modelării;
3. strategii didactice care au ca obiectiv prioritar exprimarea personalităţii elevului: strategia jocului didactic, strategia erorilor practice; strategia asaltului de idei; strategia dezbaterii problematizate.
Strategiile didactice au câteva caracteristici: 1. caracter sistemic, deoarece între componente există conexiuni, interrelaţii şi interdependenţe; sunt alcătuite dintr-o suită de operaţii, etape, reguli de desfăşurare, reguli de decizie; 2. caracter dinamic, deoarece conţin o înlănţuire de situaţii de învăţare; 3. declanşează mecanismele psihologice ale învăţării; 4. vizează procesul instruirii în ansamblu, nu doar obţinerea unei performanţe imediate, la nivelul unei situaţii de predare-învăţare-evaluare, ca metodă didactică; 5. flexibilitate, deoarece nu au rigiditatea unor reguli sau a unor algoritmi, cu toate că au un oarecare caracter normativ; 6. caracter şcolar şi extraşcolar, deoarece vizează toate activităţile desfăşurate de profesori şi elevi; 7. caracter probalistic, deoarece nu garantează reuşita procesului de instruire din cauza numărului mare de variabile care intervin.
Ca modalităţi ale activităţii, unele strategii necesită participarea dominantă a profesorului (expunerea orală, lecţia, povestirea); participarea elevului (exerciţii, lectura independentă); strategii binare, ce presupun acţiunile intercorelate ale profesorului şi elevului (metode euristice, problematizate). (fragment)

Reclame