Strategii de îmbunătăţire a relaţiei şcoală- comunitate


Autor: prof. înv. primar Tonegaru Garofița Maria
Școala Gimnazială Nr 1, sat Averești, jud Vaslui

Familia, prima școală a vieții, este cea care oferă copiilor primele cunoștințe, primele deprinderi dar și primele modele comportamentale necesare debutului socio-familial. Printre problemele importante ale învățământului românesc, în această etapă de modernizare rapidă se gasește și cea care vizează parteneriatul „școală-familie”.
Nimeni nu se poate aştepta ca procesul de clădire a parteneriatului cu familiile să se petreacă peste noapte. Acest proces are loc prin intermediul unor paşi bine gândiţi, care au drept scop construirea unei relaţii de încredere cu şcoala, cu profesorii şi cu ceilalţi experţi. Pe baza acestor paşi iniţiali, familiile pot dezvolta încredere în colaborare, în postura de parteneri cu drepturi egale. Pe termen lung, construirea acestei încrederi va crea sentimentul de conştientizare a forţelor proprii şi de proprietate, ceea ce va face ca familiile să poată deveni „partenere” în şcoală într-un mod semnificativ.
Primul pas ar putea fi un anumit schimb de informaţii referitoare la copil în modalitatea descrisă mai sus. O variantă posibilă este ca familiile să descrie un profil al copilului, descriindu-i aptitudinile, interesele, reperele în dezvoltare şi altele. Acestea pot îmbrăca forma unui caiet de lucru la completarea căruia copilul poate contribui, astfel încât contribuţiile copilului să ofere dovada nemijlocită a realizărilor sale. În anumite ţări, profesorii fac copiilor vizite la domiciliu înainte ca aceştia să fie înscrişi la şcoală. Ei stau de vorbă cu familiile despre dezvoltarea copiilor. De asemenea, şcolile îşi pot oferi sprijinul, asigurându-se că familiile ştiu la ce se pot aştepta din partea şcolii şi ce ocazii de a se implica există pentru ele – deşi, fireşte, acestea vor diferi de la un context la altul.
Schimbul de informaţii de acest tip poate da tonul unor sesiuni periodice de informare pe tot parcursul educaţiei copilului în şcoală. Există o serie de motive pentru care implicarea părinților în activităţi coordonate de şcoală este mai mult decât recomandată:
• Implicarea părinților îmbunătățește performanțele şcolare ale copiilor. Cu cât părintele este implicat mai mult, cu atât şansa de succes şcolar a copilului este mai mare.
• Implicarea părinților duce la un comportament al copiilor în clasă mai bun.
• Un părinte poate influenţa decisiv atitudinea copilului față de școală, comportamentul la clasă, stima de sine și motivația.
• Părinții ar trebui să rămână la fel de implicaţi în educația copiilor lor, de la nivel preşcolar până la liceu inclusiv.
• Formarea adecvată și disponibilitatea resurselor necesare pot ajuta părinții să se implice.
• Exerciţiile de lectură ale copilului împreună cu părinţii îmbunătăţesc considerabil abilitățile copilului si de aceea școlile caută în mod activ modalități pentru a-i implica pe părinți.
• Implicarea părinților ridică moralul profesorilor.
• Implicarea părinților aduce beneficii atât pentru copii, cât și pentru părinți. Părinții vor avea o mai bună înțelegere a curriculum-ului și a activităților școlare și vor comunica mai bine cu copiii lor. Constrângerile de timp sunt cel mai mare obstacol în privinţa nivelului de implicare a părinților. Buna comunicare cu profesorul pentru a găsi modalități potrivite şi convenabile de a colabora este soluţia în acest caz.  (fragment)

Reclame