Sfaturi pentru părinţi – “Cum puteţi avea un copil ascultător?”


Autor: înv. Roşu Natalia Elena
Şcoala Gimnazială Radu cel Mare, Găeşti, jud. Dâmboviţa

Fiecare părinte consideră că face totul pentru copilul său. Ne gândim că dacă le asigurăm traiul zilnic, este suficient. Dar nu este aşa. Copilul are nevoie de mult mai mult pentru ca la maturitate să fie aşa cum ne-am dorit să fie. Ne vine atât de uşor să le observăm greşelile şi să-i certăm pentru orice năzbâtie pe care poate că şi noi am făcut-o când am fost mici.
Să recunoaştem că e mult mai uşor să vedem ce nu corespunde aşteptărilor noastre decât să observăm “stropul”de bine, străduinţa copilului, nu întotdeauna încununată de succes. Putem încerca să-l încurajăm pentru că a încercat ceva nou,pentru că a avut curaj să încerce ceva mai greu. În loc să îi scoatem în evidenţă aşa-zisele “defecte”, mai bine ar fi să încercăm să-i subliniem o calitate. În loc să-i spunem: ”Ce încăpăţânat eşti!”,mai bine i-am spune: ”Văd că eşti foarte hotărât!” Multe dintre comportamentele problemă ale copiilor sunt de fapt consecinţe ale descurajării. De ce ni se pare greu să îi încurajăm? Dacă am încerca?
Mulţi părinţi trăiesc cu impresia că dacă sunt mai duri şi severi cu copiii lor, vor avea nişte copii ascultători. Da, probabil o vreme, aşa va fi acel copil: ascultător. Dar acea “cuminţenie”este doar din frica de a nu fi certat,pedepsit sau mai rău, bătut. Şi anii trec iar părinţii rămân şocaţi dacă cumva copilul lor a făcut ceva rău. Şi nu se gândesc că poate pe undeva au greşit şi ei.
Dacă învăţăm să ne încurajăm copilul, îi transmitem toată atenţia noastră. Părintele nu mai este pentru copil autoritatea supremă care dă ordine,verdicte sau critică, ci un lider care îşi ghidează copilul într-o atmosferă mai destinsă, de cooperare. Copilul devine mai responsabil, mai încrezător în puterile lui, mai deschis spre nou ştiind că părintele îi este alături, îl sprijină şi îl încurajează chiar dacă cumva greşeşte.

Mulţi părinţi încă apelează la bătaie în momentul în care un copil face vreo “boacănă”. Nu au răbdarea necesară să explice copilului ce a făcut,de ce este acel lucru considerat o greşeală şi cum se pot evita pe viitor astfel de “incidente”. Şi este de înţeles acel copil care repetă acea greşeală pentru că nimeni nu i-a explicat unde a greşit. Mulţi copii devin violenţi dacă acasă sunt pedepsiţi cu bătaia. Nu îi mai impresionează dacă cineva vorbeşte frumos cu ei,dacă încearcă să le explice unde au greşit şi de ce.
Încercaţi, dragi părinţi, să fiţi prietenii copiilor, nu stăpânii lor pentru că veţi avea mult mai mult de câştigat. Încercaţi să vă faceţi timp în fiecare zi să vă jucaţi, să povestiţi cu copilul dumneavoastră pentru că, altfel, vă veţi trezi într-o bună zi că nu vă cunoaşteţi copilul, că habar nu aveţi care sunt dorinţele lui, ce talente are.
Copiii sunt inocenţi şi, de cele mai multe ori ei greşesc involuntar pentru că încă nu ştiu să facă diferenţa dintre bine şi rău dar, dacă voi, ca părinţi, aveţi grijă de aspectul acesta, greşelile vor fi puţine şi nu grave. În general copiii săvârşesc greşeli copilăreşti însă în unele situaţii este prezentă intenţia rea. Înainte de a lua vreo măsură, părintele trebuie să îşi dea seama dacă a fost un accident sau a fost intenţionată acea acţiune pentru a şti cum trebuie să rezolve situaţia.
În momentul în care părintele a oferit îndrumarea dar ea nu este primită sau ascultată de copil, atunci copilăria devine răutate şi nu trebuie lăsată necorectată. Sunt părinţi care folosesc drept metodă pentru a fi copilul ascultător, recompensa materială care de foarte multe ori are efectul scontat însă nu trebuie să abuzăm de această metodă pentru că atunci copilul devine condiţionat de un factor extern şi nu de cel interior care este cel mai important. Rezultatele acestei metode vor fi temporare.
De aceea un părinte trebuie să încerce să fie prietenul copilului, să-i explice tot ce-i bine şi ce-i rău pentru ca acel copil să ajungă să facă şi el în viitor această distincţie. Trebuie să fim în permanenţă apropiaţi de copilul nostru pentru a avea curaj să vină şi să ne povestească orice fără teama că ar putea fi certat sau mai rău, bătut. Aşa că, dragi părinţi, nu uitaţi să acordaţi atenţie copiilor voştri, fiţi cât se poate de înţelegători şi nu vă pierdeţi răbdarea cu ei, învăţaţi-i cum să devină oameni de nădejde.

Reclame