Poveştile, visul oricărui copil


Autor: înv. Roşu Natalia Elena
Şcoala Gimnazială Radu cel Mare, Găeşti, jud. Dâmboviţa

Copiii iubesc cărţile, chiar şi cei mai mici dintre ei. Urmărind feţele copiilor când le citim ceva sau când se uită singuri la cărţi, se poate observa pe chipul lor curiozitatea, bucuria şi uimirea. Este foarte important ca primii ”povestitori” să fie părinţii, deoarece mesajul transmis copilului ajunge prin cel în care el are încredre. Poveştile joacă şi un rol foarte important, în consolidarea relaţiei părinte-copil. Momentul povestirii este practic un joc în care atât copilul, cât şi părintele, experimentează aceleaşi stări, aceleaşi trăiri, este un timp petrecut împreună în care copilul se simte în siguranţă, se simte iubit, protejat.
Poveştile sunt lecţii morale ajutându-i pe copii să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între laşitate şi curaj, îi învaţă care sunt calităţile şi care sunt defectele cele mai întâlnite ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învaţă despre lumea din jur, fără să fie el însuşi pus în situaţii periculoase sau dificile. Copilul care a ascultat o poveste frumoasă nu a rămas identic cu cel dinaintea actului lecturii. Gândirea, simţirea şi voinţa lui sunt uşor modificate, pentru că el trăieşte, adeseori inconştient, emoţii şi procese mintale determinate de străduinţa eroului din basm de a trece piedicile ivite în cale.

Pe plan imaginar, el se substitute eroului şi participă afectiv la peripeţiile acestuia, considerându-se implicat în conflictul dintre Făt-Frumos şi opozanţii săi. Identificându-se imaginar cu eroul, copilul îi adoptă ţelurile, participă la lupta şi acţiunea epică; trăieşte, după împrejurări, când sentimente de depresie, regret, revoltă sau suferinţă, îîn situaţiile în care eroul este temporar înfrânt, când, la polul opus, sentimentele de satisfacţie , atunci când eroul triumfă.
Copiilor adeseori le place să asculte poveşti seara înainte de a merge la culcare. Mai mult de atât, cadrul multor povesti este o pădure, întunecata, ce recreeaza obscuritatea dormitorului şi întunericul somnului. Multe poveşti au o morală la sfârşitul lor, de care te poţi folosi pentru a-ţi educa corect copilul, reprezintă un instrument la îndemână de educaţie şi disciplinare. Poveştile nu trebuie niciodată în¬locuite cu televizorul, desenele animate sau calculatorul.
Poveştile trebuie alese cu o tematică cu rol educativ, pentru a avea o influenţă pozitivă şi constructivă asupra copilului. Poveştile pot fi însoţite de imagini, copilului fiindu-i mai uşor să înţeleagă mesajul prin asocierea imaginii cu povestea. (fragment)

Reclame