Caracterul activ al activităţii de rezolvare de probleme


Autor: prof. înv. primar Cadia Sorina
Şcoala Gimnazială Racoviţa, jud. Timiş

Caracterul activ al învăţării înseamnă poziţionarea centrală a elevului, conferindu-i statutul de subiect activ care realizează actul rezolutiv în special prin efort propriu şi utilizând cunoştinţele asimilate îşi perfecţionează anumite tehnici de investigare şi rezolvare cu caracter mai general. „Enunţurile matematice nu se învaţă pur şi simplu, ci se receptează, se înţeleg, se integrează şi se îmbogăţesc numai în măsura în care elevul operează cu ele.”(Cheta, G., Binchiciu, V. (2010), Metodica învăţării aritmeticii în ciclul primar, Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad )
Efortul intelectual depus în activitatea de rezolvare şi compunere de probleme este în esenţă un antrenament continuu având ca urmare dezvoltarea gândirii elevilor prin operaţii continue de analiză, sinteză, comparaţi, clasificări, abstractizări, generalizări, procese de transfer pe orizontală şi verticală, raţionament inductiv şi transductiv la clasele mici dar şi deductiv la clasele a III-a şi a IV-a.
Învăţarea este un proces activ de cunoaştere cu atât mai valoros cu cât se realizează prin efort propriu şi cu mijloace şi tehnici cât mai productive. Elevul trebuie pus în situaţia de a căuta şi a descoperi, de a rezolva situaţii noi, lucru care se poate realiza prin metode euristice, dar mai ales prin mijloace şi orientări didactice moderne: problematizarea, învăţarea prin descoperire, explorarea şi investigarea.
Metodele de predare – învăţare îşi sporesc eficienţa cu cât îi implică mai mult pe elevi, adică sunt mai activizante, mai participative. Elevul învaţă activ atunci când materialul predat este inteligibil, corespunde intereselor, atitudinilor, aspiraţiilor şi posibilităţilor lui intelectuale iar profesorul îşi propune scopuri mai îndepărtate pentru utilizarea cunoştinţelor, foloseşte metode şi tehnici de învăţare logică, îndrumând elevii să-şi facă mai întâi o idee clară despre conţinut, apoi procedând analitic să-şi elaboreze un plan ancoră, o schemă logică, demersuri urmate din nou de sinteze şi transferuri de cunoştinţe.

Respectarea acestor condiţii în cazul rezolvării şi compunerii de probleme presupune alegerea problemelor cu un conţinut accesibil, veridic şi interesant care să stârnească interes şi curiozitate, crearea unei motivaţii puternice, implicarea elevilor în fiecare etapă a actului rezolutiv. Analiza problemelor, insistarea asupra unor anumite etape trebuie să ţină cont de nivelul intelectual al elevilor şi de particularităţile lor de vârstă. De exemplu, la clasele mici trebuie acordată o mai mare atenţie înţelegerii enunţului problemei. La clasele a III-a şi în special la clasa a IV-a dificultăţile de înţelegere sunt în bună măsură depăşite putându-se insista mai mult la etapa de analiză a problemei, de stabilire a planului de rezolvare, de oferire a unor idei şi puncte de sprijin astfel încât elevii să rezolve prin efort propriu problema.  (fragment)

Reclame