Studiu de specialitate – Care este rolul activităţilor de povestire în grădiniţe


Autor: prof. înv. preşcolar Paros Maria Alina
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 29 Sibiu

Rolul şi importanţa povestirilor în instruirea şi educarea copiilor sunt de mult cunoscute. Încă din antichitate, Aristotel le recomanda ca mijloace însemnate şi potrivite primei copilării, pentru că ele plac şi nu obosesc copiii. Fröbe1 le recomandă în educaţia preşcolară.
Prin conţinutul lor povestirile furnizează copiilor cunoştinte privitoare la cele mai variate aspecte de viaţă şi domenii de activitate, îl familiarizează cu natura înconjurătoare (lumea animală, lumea vegetală, cea a fenomenelor fizice). În procesul ascultării unei povestiri este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmăreşte cu atenţie cele povestite, memorează, compară şi analizează materialul furnizat, face unele legături de cauzalitate, stabileşte anumite relaţii între fapte şi personaje. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată şi face posibilă înţelegerea semnificaţiei faptelor eroilor.
Un rol deosebit de important în dezvoltarea vorbirii îl au povestirile. Pe lîngă faptul că oferă copilului posibilitatea de a învăţa să înţeleagă gândurile şi sentimentele oamenilor, povestirile, prin folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, îl familiarizează cu structura limbii, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii şi contribuie astfel la dezvoltarea limbajului şi a gândirii lui.
Ascultând povestiri, copiii întâlnesc expresii noi care, o dată cunoscute, devin un bun al lor. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se termină povestirile, cât şi expresiile care se repetă în povestiri şi astfel limba (literară şi populară) cu expresiile ei proprii intră în vocabularul activ al copii1or.
În acest sens, educatoarele au datoria de a căuta şi folosi cele mai adecvate mijloace şi procedee de îmbogăţire, activizare şi nuanţare a vocabularului preşcolarului, respectând particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor. Explicaţiile şi exerciţiile prin sinonimie, omonimie, antonimie, perifrază, interdisciplinaritate, materiale ilustrative frumos colorate reprezintă numai câteva strategii didactice care stau la îndemâna educatoarei pentru îmbogăţirea, activizarea şi nuanţarea vocabularului copiilor prin intermediul povestirilor, determinându-i pe copii să folosească, în exprimarea lor, pe lângă părţile principale de propoziţie şi alte cuvinte (adjective, adverbe, locuţiuni verbale etc.) care dau coloratură, expresivitate şi dinamism acţiunii prezentate, care îi ajută să desprindă mai uşor mesajul lucrării şi să caracterizeze personajele. Gesturile şi mimica pot completa uneori explicaţiile necesare însuşirii unor cuvinte sau expresii noi din povestirile expuse copiilor.
Spre a ilustra în ce măsură aceste strategii contribuie la îmbogăţirea, activizarea, şi nuanţarea vocabularului, voi prezenta câteva exemple de poveşti şi modul cum am procedat în prezentarea lor la grupele pe care le-am avut. (fragment)

Reclame