Specificitatea cercetării pedagogice


Autor: prof. înv. preșcolar Vitan Marinela-Petruţa
Grădiniţa cu PP ”Alba ca Zăpada” Piteşti-Argeş

Cercetarea ştiinţifică a reprezentat din totdeauna o sursă extrem de importantă de dezvoltare a gândirii şi practicii creatoare, de progres în cunoaştere şi de soluţionare a multor probleme ale practicii sociale.
Dezvoltarea ştiinţei pedagogice şi nemijlocit a învăţământului este legată de cercetarea pedagogică. Cercetarea în domeniul pedagogiei este efectuată de cercetători profesionişti, dar ea poate fi realizată şi de cadrele didactice de la toate nivelurile, preocupate în aceeaşi măsură de introducerea inovaţiilor în învăţământ, de organizarea şi desfăşurarea eficientă a activităţii instructiv-educative şi de investigarea fenomenelor pedagogice în vederea optimizării lor. De aceea se impune iniţierea viitorilor educatori nu numai în metodologia instruirii şi educării, ci şi în cea a cercetării pedagogice.
Literatura de specialitate abordează cercetarea pedagogică sub forma unui sistem de acţiuni, un proces, o atitudine, un obiectiv de rezolvat, un nivel de formare de atins, un mijloc de perfecţionare.
Cercetarea pedagogică a fost definită ca „o strategie desfăşurată în scopul surprinderii unor relaţii noi între componentele acţiunii educaţionale şi ale elaborării, pe această bază, a unor soluţii optime ale problemelor pe care le ridică procesul instructiv-educativ, în conformitate cu exigenţele sociale şi cu logica internă a desfăşurării lui” (I. Nicola).
O altă interpretare dată cercetării pedagogice este următoarea: „o investigaţie delimitată, precisă ca temă, la o întrebare restrânsă ivită în procesul perfecţionării muncii de învăţare, de educaţie şi care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat ştiinţific la întrebare” (D. Muster).
Faţă de alte domenii, cercetarea pedagogică se distinge prin câteva trăsături specifice:
Este un tip special al cercetării ştiinţifice, care urmăreşte cunoaşterea, înţelegerea, interpretarea, analiza, descrierea, dezvoltarea educaţiei şi a problemelor sale prin apelul şi la metodologia ştiinţelor cu care colaborează pedagogia;
Este o acţiune complexă, proiectată, organizată, coordonată, evaluată pentru a identifica fapte, acţiuni, relaţii, efecte ale manifestării variabilelor educaţiei, a le interpreta variat, a prefigura soluţii ameliorative;
Urmăreşte achiziţia de noi cunoştinţe, soluţii de verificare, de completare, de corectare a lor, văzute prin dinamica şi efectele produse;
Are un caracter prospectiv pentru că proiectează modele educaţionale de realizare a finalităţilor, elaborează un pachet de soluţii pentru practică, în anumite condiţii urmăreşte efectele aplicării, procedând apoi la generalizarea în teorii, concepţii pedagogice; (fragment)

Reclame