Portofoliul școlar ca metodă de evaluare specifică limbilor străine


Autor: prof. Dragoş Pănescu
Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova

Evaluarea, componentă finală a demersului pedagogic, este asimilată în practica şcolară de la noi cu controlul cunoştinţelor şcolare şi notarea. Înainte de a fi un concept pedagogic, evaluarea a fost şi este o noţiune esenţială a gestionării întreprinderilor, în sensul asigurării unei corelări între obiectivele urmărite şi mijloacele utilizate, pe de o parte şi rezultatele obţinute, de cealaltă parte. „Evaluarea constituie o activitate de corelare, organizare şi interpretare a datelor obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării şi adoptarea unei decizii educaţionale, fundamentate pe concluziile desprinse din interpretarea şi aprecierea rezultatelor” (M. Manolescu – Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Ed. Fundaţiei D. Bolintineanu, Bucureşti, 2002, pag.42)
Portofoliul este metodă complementară de evaluare, inspirată de portofoliile artiştilor plastici, fotografi lor, manechinelor, arhitecţilor etc., în care aceştia îşi înregistrează realizările spre a le arăta celor interesaţi să le cunoască realizările. Din punct de vedere didactic, portofoliul contituie o colecţie de lucrări având drept scop să demonstreze eforturile elevului, progresul şi realizările sale într-un anumit domeniu de cunoaştere. Valoarea potofoliului constă în posibilitatea dată elevului, în primul rând, de a-şi urmări şi evalua progresul în învăţare, asumându-şi totodată şi responsabilitatea actului învăţării. Realizarea portofoliului necesită timp şi dorinţă de a explora diferite alternative, până la găsirea demesului metodologic optim. De aceea, la început este foarte important să se discute cu elevii referitor modalitatea de realizare a acestuia, pentru a-i stimula în alcătuirea lui. Toate documentele şi materiale alcătuite de către elev vor fi păstrate într-un dosar, un clasor, o cutie sau un biblioraft – orice obiect de îndosariere, care poate fi dezvoltat ulterior şi care poate fi păstrat convenabil. Fiecare portofoliu trebuie să poarte numele elevului şi clasa din care face parte. Eventual, i se poate atribui o notă distinctivă, spre a fi mai uşor recunoscut, mai ales de elevii de vârstă şcolară mică.
Elevii trebuie să aibă acces facil la portofolii pentru a le putea completa, actualiza şi consulta, în vederea autoinstruirii. Uneori, profesorul în colaborare cu elevul, poate reorganiza portofoliul. Revizuirea portofoliului împreună cu elevii este importantă pentru particularizarea activităţii de recuperare. Profesorul ar trebui să-l poată vedea, cu sau fără prezenţa elevilor, acesta fi ind un element asupra căruia se va negocia de la început.
Părinţii ar trebui să poată vedea portofoliul din când în când, în acest fel deschizându-se calea spre implicarea familiei în ce?, cât? şi cum? învaţă copilul lor. Dar pentru păstrarea autenticităţii portofoliului, el ar trebui păstrat la şcoală ca părinţii să nu fi e tentaţi să-l „îmbunătăţească”. Portofoliul este o bună sursă de informaţii şi pentru alţi profesori; de exemplu, examinarea portofoliului la o limbă modernă de către profesorul de limbă română (sau invers) poate dezvălui elemente de interes asupra conţinutului ca şi abilităţilor elevului în domeniul limbă şi comunicare. (fragment)

Reclame