Mobbing-ul în grădiniță


Autor: prof. înv. preșcolar Băluță Andreea
Grădinița cu P.P. ”Elena Farago” Craiova

Prin mobbing (to mob, engl. a şicana, a ataca) se înţeleg acţiunile repetate, de lungă durată ale unor persoane sau ale unei grupe care au ca scop discriminarea, şicanarea, intimidarea, descurajarea şi ofensarea unei anumite persoane. Persoana asupra căreia se răsfrânge mobbingul se vede în imposibilitatea de a se apăra sau de a scăpa din acea situaţie.
Acţiunile prin care se concretizează mobbingul, conform lui Leymann (1993) sunt atacurile şi îngrădirea posibilităţii de a se exprima, atacurile asupra relaţiilor sociale, repercusiunile asupra reputaţiei sociale şi atacurile asupra calităţii situaţiilor de la serviciu şi din viaţă, dar şi asupra sănătăţii.
Fiecare a noua persoană are parte de mobbing la locul de muncă. Prin răspândirea de bârfe şi neadevăruri au de suferit cele mai multe victime ale mobbingului. Privirile desconsideratoare şi gesturile, precum şi refuzul contactelor apar frecvent. Femeile sunt mai des victime ale mobbingului în comparaţie cu bărbaţii. În medie, acţiunile prin care se concretizează mobbingul se prezintă pe parcursul unei perioade de 16 luni.
Acţiunile de mobbing pot proveni din diferite sectoare cauzale. Mobbingul poate fi expresia proceselor de socializare problematice (norme, regului) care explică cum fac faţă persoanele în cazul frustrărilor şi dezamăgirilor. Mobbingul serveşte în procesul de grup la disciplinarea celor nesupuşi, celor care nu se subordonează, ei având de trăit pe pielea lor faptul că persoanele care apar a fi neplăcute vor avea de-a face cu consecinţe. Mobbingul prezintă paralele clare cu persoana stresată în privinţa modelului de reacţie al victimei care reacţionează corporal (tensiune, frecvenţă crescută a bătăilor inimii), psihic (supărare, tensiune), comportamental (greşeli, lipsă de concentrare, retragere, refugiere, agresiune) şi la stimulii stresanţi.
După Leymann, mobbingul este un proces care se întinde pe perioada mai multor luni până la mai mulţi ani şi are mai multe faze. În primele faze este „luată în coarne” o anumită persoană mai întâi prin câteva atacuri şi apoi se alege ca victimă a mobbingului. Mediul social se împarte în cei care se alătură mobbingului şi cei care privesc în tăcere. Acţiunile celui care atacă escaladează în a doua fază la mobbing şi teroare psihică, astfel încât constituţia psihică a victimei se înrăutăţeşte continuu; astfel încât încrederea în sine se micşorează, apar vizibile simptome de stress, iar fricile se măresc. Victima mobbingului devine hipersensibilă, neîncrezătoare şi interpretează şi reacţiile normale ale altora ca atac la propria persoană. Persoana victimă a mobbingului se simte exclusă şi izolată social. Aceste reacţii întăresc acţiunile de mobbing ale altora, deoarece făptaşul se simte încurajat. Chiar şi persoanele din conducere iau parte la mobbing şi stigmatizează „persoana problemă”. La sfârşitul procesului stă excluderea persoanei din grup. Victima mobbingului devine exclusă din grup, trăieşte ameninţări şi înjosiri, este înjosită sau făcută de ruşine. Important pentru derularea mobbingului este reacţia la mediul social care poate conduce la aceea că procesul de mobbing să fie stopat, iar victimei mobbingului să i se dea ajutor.
Cercetările au demonstrat că cei care fac mobbing sunt: 40% din conducere, 25% din colegi, 20% grupe de colegi, rar luând parte la acţiuni de mobbing persoane din personalul ajutător. Atacurile permanente, critica nefondată, numeroase ofense influenţează educatoarea pe plan emoţional, afectându-i sănătatea şi capacitatea de muncă. Aceasta conduce la daune economice, fapt concretizat în cheltuieli care apar în urma demisionărilor şi a schimbării personalului. Mobbingul conduce mai întâi la o performanţă crescută a celor căzuţi victimă (reacţie „în ciudă”), dar mai apoi constată că eforturile sunt lipsite de sens, iar performanţele se înrăutăţesc în mod vizibil. (fragment)

Reclame