Locul şi rolul lecţiilor de limba română în învăţământul primar


Autor: prof. Vasilica Filimon
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Munteni, jud. Galaţi

,,Limba – spune poetul George Coşbuc – este cea mai puternică legătură a unui neam, e firea şi fiinţa lui”. Prin mijlocirea limbii un popor se cunoaşte în primul rând pe sine şi, pe această bază, înţelege dialectica vieţii întregii comunităţi umane. Accesul la patrimoniul ştiinţific şi cultural, naţional şi universal nu poate fi conceput în afara cunoaşterii temeinice a limbii materne.
Limba română, ca limbă naţinală este atât mijlocul principal de comunicare între oameni, cât şi suportul gândirii, al instruirii şi educării de-a lungul întregii vieţi. Pe bună dreptate ea este considerată sufletul învăţământului primar, deoarece pe baza ei vor fi explorate şi celelalte domenii ale cunoaşterii umane.
Datorită marii sale valori formative, aria curriculară Limbă şi comunicare şi limba română, ca obiect de studiu, ocupă în şcoală un loc central, atât în planul de învăţământ, cât şi în programele şcolare, ceea ce înseamnă că, în linii generale funcţiile şi obiectivele ciclului primar se identifică chiar cu cele ale limbii române ca obiect de învăţământ. Dintre toate disciplinele şcolare, limba română deţine ponderea cea mai mare în formarea instrumentelor indispensabile activităţilor de învăţare ale elevilor: cititul, scrisul, exprimarea corectă, care au implicaţii în întreaga evoluţie viitoare a elevilor.
Însuşirea corectă a limbii române de către elevi devine condiţia de bază în vederea realizării obiectivului fundamental al învăţământului de cultură generală, formarea omului în perspectiva integrării lui rapide în societate. Procesul studierii limbii române în şcoală este parte integrantă a acţiunii de cultivare a gândirii elevilor, deoarece ideile se prefigurează şi persistă în mintea omului pe baza cuvintelor, propoziţiilor şi frazelor.
Limba română, bine cunoscută de către elevi, contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor conştiinţei lor – spirit de observaţie, imaginaţie, capacitate creativă etc. – şi la cultivarea disponibilităţii de a colabora cu semenii, de a întreţine relaţii interumane eficiente pe diverse planuri de activitate, imperativ categoric al dezvoltării vieţii moderne.
Prin virtuţile ei deosebit de expresive, limba română contribuie, într-o mare măsură, la cultivarea sensibilităţii elevilor, la nuanţarea exprimării lor orale şi scrise. Sporirea capacităţii de comunicare, unul dintre obiectivele principale ale studierii limbii române în şcoală, alături de formarea gustului estetic, dezvoltarea sensibilităţii şi a gândirii are ca scop formarea omului dornic să citească permanent şi să recepteze literatura autentică.
În vederea asigurării studierii limbii române în ciclul primar, potrivit particularităţilor de vârstă ale elevilor, această disciplină se studiază în cadrul mai multor tipuri de activităţi: citit-scris, comunicare, limba română, compunere. (fragment)