Studiu de specialitate – Știm cum să folosim internetul?


Autor: prof. dr. Cănăvoiu Ana-Maria
Școala Gimnazială Nr 156, București

Studiul de față pleacă de la datele statistice ale NCGM (Net Children Go Mobile) oferite de EU Kids Online, care din 2006 raportează o serie de riscuri la care sunt supuși copiii în folosirea internetului. La acest studiu au participat Belgia, Danemarca, Irlanda, Italia, Portugalia, România și Marea Britanie. Datele statistice ale acestui raport arată că în România, 6 din 10 copii accesează internetul din camera lor, pentru că au posibilitatea și li se permite acest lucru de către părinți. Proporția copiilor care folosesc la școală un dispozitiv personal pentru a accesa internetul este dublă față de proporția celor care folosesc zilnic dotarea școlilor pentru acest lucru.
În ceea ce privește site-urile de socializare, lucrurile sunt mai îngrijorătoare deoarece 8 din 10 copii au un profil pe diverse site-uri de socializare și 18% dintre ei acceptă toate cererile de prietenie pe care le primesc (un procent dublu față de eșantionul european). În plus, majoritatea copiilor din România, 57%, au contul de pe platforma de socializare ca public, ceea ce înseamnă că oricine îl poate vedea. Dintre ei, 85% expun o poză în care li se poate vedea foarte clar fața, 7 din 10 copii menționează școala unde învață și 4 din 10 afișează public adresa unde locuiesc.
Plecând de la toate aceste date, este ușor de presupus de ce subiectul folosirii internetului este destul de dezbătut astăzi, cu atât mai mult în ceea ce îi privește pe copii. Utilizarea internetului este un lucru necesar pentru ei? Are avantaje? Dar dezavantaje? Este era digitală suficient de puternică încât să ne facă pe toți să ne adaptăm ei sau încă mai putem face ceva să o adaptăm pe ea nevoilor noastre?
Cred că este suficient să ne răspundem la ultima întrebare și atunci fiecare va primi propriul răspuns. Cu toate acestea, ceea ce mă interesează aici este să trasez câteva linii destul de cunoscute, a felului cum putem privi folosirea internetului: nici ca ceva dăunător care trebuie interzis copiilor, dar nici ca pe ceva definitoriu lor, drept pentru care nu am avea nimic de făcut decât să asistăm la modificările de rigoare. Voi privi această problematică din perspectiva a cinci puncte:
1. Capacitățile mentale ale copiilor. Una dintre capacititățile copiilor este de a aplica practic ceea ce știu deja, iar aceasta se dezvoltă prin acțiuni repetitive, la fel ca și reflexele și capacitățile de deducție. Creierul uman este uimitor în privința rapidității cu care se poate acomoda la orice informație, iar capacitatea acestuia de a se acomoda la toate imaginile și informațiile primite pe internet este imensă, cu toate acestea, întrebarea este dacă i se permite timpul suficient să proceseze și să selecteze în toată această lume. În lumea reală, problema este pusă în alți termeni. Creierul copiilor este atât de obișnuit cu o astfel de funcționare rapidă, încât atunci când trebuie să execute o sarcină anume, dacă nu există un stimul care să relanseze atenția pentru o perioadă scurtă de timp, copiii vor întâmpina dificultăți în îndeplinirea sarcinii. (fragment)

Reclame