Studiu de specialitate – Arta şi creativitatea în dezvoltarea psihică a preşcolarilor


Autor: prof. Balint Petronela
Grădiniţa PP. Nr. 1 – Structura Moţoc, Iaşi

Psihologul G. W. Allport este cel care a folosit în psihologie termenul de creativitate. Pentru Allport creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare ale personalităţii, respectiv la aptitudini (inteligenţă), atitudini sau trăsături temperamentale. Definirea creativităţii se face prin referire la produsele creaţiei care reprezintă marca personalităţii creative. Un produs este valoros dacă prin el se rezolvă o problemă, sporeşte adaptabilitatea la mediu a creatorului sau schimbă condiţiile existenţei.
Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoaşterii şi vieţii sociale: ştiinţifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică (management), pedagogică etc. Creativitatea, ca rezultat al stimulării şi activităţii, înseamnă acumulări de capacităţi, abilităţi şi posibilităţi de realizare a ceva nou, original, în plan ideal – abstract, ca şi, după caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică şi practică. În lucrarea de faţă mă voi limita la rolul creativităţii prin artă la preşcolari şi elevii din clasele primare.
În funcţie de potenţialul lor biologic şi psihic, pe de-o parte şi depăşirea eşecului pe de altă parte, asigurarea succesului la învăţătură al copiilor se prezintă ca obiective educaţionale de mare complexitate la etapa actuală de dezvoltare a teoriei şi practicii pedagogice. Eficienţa preşcolarului mare depinde nu numai de capacitatea de asimilare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, dar şi de anumite trăsături de personalitate, în particular de imaginaţia lui. Fără de imaginaţie este imposibilă acumularea aceloraşi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, este cu neputinţă formarea personalităţii în ansamblu a preşcolarului mare.
Până în anii 1980 cercetarea asupra creativităţii a pus foarte mult accentul pe identificarea tipurilor de personalităţi creatoare şi pe organizarea de cursuri care să predea tehnici de gândire creatoare. Unii autori care fac ştiinţa la nivel de popularizare sugerează faptul că-ţi poti aranja întreaga viaţa astfel încat ea să fie o „colecţie” de creaţii alimentate de pasiune şi conduse de viziune (Fritz,1989).
Un alt manual de psihologie descrie creativitatea ca fiind „printre cele mai confuze şi mai greşit folosite concepte în cadrul studiului comportamentului uman” (Child, 1981).
Creativitatea deşi este cercetată de jumătate de secol, este încă o disciplină nematurizată plină de contraverse şi incertitudini. În prezent, unii specialişti ai domeniului încă mai discută faptul dacă aceasta este într-adevar o disciplină ştiinţifică.
În 1989, Teresa Amabile a publicat cartea „Creativitatea ca mod de viaţă” în care a propus mai multe metode ce au pus accentul pe complexitatea modului în care unii factori de personalitate, de mediu etc. se pot combina pentru a determina o persoană să îndeplinească o sarcină într-un mod mai mult sau mai puţin creativ.
Arta plastică ocupă un rol important în dezvoltarea capacităţilor creative la vârsta preşcolară mare. Dar e lucru ştiut că în multe din instituţiile preşcolare nu se ţine cont de această conexiune dintre arta plastică şi dezvoltarea capacităţilor creative. Cauza esenţială fiind faptul că practica învăţării preşcolarilor mari în grădiniţă nu ţine cont de specificul funcţionării şi dezvoltării capacităţilor creative, de relaţiile lui cu activitatea de creare.
La etapa actuală, rămâne nesoluţionată problema rolului artei plastice în dezvoltarea capacităţilor creative, lipsa unor ghizi metodici pentru psihopedagogii grupelor preşcolare vizând dezvoltarea capacităţilor creative, reliefează actualitatea investigaţiei date.
Obiectul cercetării constituie procesul de dezvoltare a capacităţilor creative la preşcolarii mari, prin intermediul artei plastice. (fragment)

Reclame