Studiu de caz – Inadaptarea școlară


Autor: prof. Ioana Zubascu
Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu”, Dragomirești, Maramureș

SUBIECTUL: Z.I., 7 ani, clasa pregătitoare
– elevul prezintă timiditate excesivă în timpul activităţilor, iar în timpul pauzelor are un comportament antisocial: foloseşte limbaj vulgar, îşi jigneşte colegii şi uneori are un comportament violent faţă de aceştia.
– elevul înregistrează rezultate slabe, atingând cu greu standardele minimale de performanţă;
ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:
Părinţii elevului lucrează in strainatate. Situaţia lui nu este tragică prin faptul că părinţii locuiesc în alta tara, această situaţie existând de 4 ani, tragismul situaţiei îl reprezintă faptul că acest copil nu are modele stabile pe care se poate baza.
DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:
– fiind timid, educatoarea i-a indus o stare profundă de nesiguranţă şi neîncredere în propriile forţe prin excluderea tacită din grup (evita să îl implice în activităţi pentru că, aşa cum relatau copiii “doamna zicea că el nu ştie nimic”);
– copilul îşi întâlneşte părinţii de doua ori pe an, în timpul vacanţelor, însă şi atunci când asta se întâmplă, copilul îşi petrece timpul tot cu bunicii;
– bunica are un comportament violent (agresează copilul verbal şi îl bruschează des)
Comportamentul:
– nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare şi de multe ori nu răspunde nici atunci când este solicitat;
– răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în ochi învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
– când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit şi îşi deranjează colegii;
– Z.I are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:
Obiective:
– La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii;
– Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi;
– I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat;
– Părinţii vor petrece timp de calitate cu copilul, li se va explica faptul că nu e de ajuns ca ei să fie în aceeaşi casă cu copilul, ci ceea ce vor face cu copilul atunci când se întâlnesc;
– Bunicii i se va explica faptul că, deşi e greu să ţii pasul cu un copil, trebuie să înţeleagă nevoile afective ale copilului, nevoia de a fi înţeles şi apreciat.
Metode şi strategii
– Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el;
– O strânsă legătură cu familia, astfel încât atunci când părinţii/ bunica au întrebări, au nevoie de sfaturi, să simtă că au suport şi nu trec singuri prin această situaţie cu care se confruntă;
– Ajutarea lui Z.I de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei; (fragment)

Reclame