Studiu de specialitate – Verbul


Autor: prof. înv. primar Boambeşi Ana Iulia
Şcoala Primară Nr. 1 Comuna Miceşti, jud. Argeş

Definiţie: Partea de vorbire flexibilă care se conjugă şi care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.
Din punct de vedere morfologic, felurile verbului pot fi:
– personale: a scrie, a mânca, etc.;
– impersonale (unipersonale): a ploua, se pare, etc.;
– auxiliare: a vrea, a fi, a avea.
Din punct de vedere sintactic, verbele pot fi:
– predicative propriu-zise;
– auxiliare sintactice (predicative copulative);
– nepredicative.
Categorii gramaticale:
1. Conjugare: I (la modul infinitiv se termină cu „–a”); a II-a (la modul infinitiv se termină cu „-ea”); a III-a (la modul infinitiv se termină cu „-e”); a IV-a (la modul infinitiv se termină cu „-i” sau „-î”).
2. Diateză: Activă (a vorbi); Reflexivă (a se certa); Pasivă (a fi lovit).
3. Moduri:
a) Personale (predicative):
– indicativ (cânt, vorbesc, scriu, etc.);
– conjunctiv (să cânt, să vorbesc, să scriu, etc.);
– condiţional-optativ (aş cânta, aş vorbi, aş scrie, etc.);
– imperativ (Cântă!, Vorbeşte!, Scrie!, etc.).
b) Nepersonale (nepredicative):
– infinitiv (a cânta, a vorbi, a scrie, etc.);
– gerunziu (cântând, vorbind, scriind, etc.);
– participiu (cântat, vorbit, scris, etc.);
– supin (de cântat, de vorbit, de scris, etc.).
4. Timpuri:
– prezent (cânt, vorbesc, scriu, etc.);
– trecut – are patru forme:
a) imperfect (cântam, vorbeam, scriam, etc.);
b) perfect compus (am cântat, am vorbit, am scris, etc.);
c) perfect simplu (cântai, etc.);
d) mai mult ca perfect (cântasem, etc.);
– viitor – are două forme:
a) viitor (voi cânta, voi vorbi, voi scrie, etc.);
b) viitor anterior (voi fi cântat, voi fi vorbit, voi fi scris, etc.).
Funcţii sintactice:
1. Verbele la modurile personale au întotdeauna funcţia sintactică de predicat verbal – „ce face?”.
Exemplu: Mihai cântă la vioară.
2. Verbele la modurile nepersonale au funcţii sintactice de:
– Subiect (cine?, ce?) – A scrie frumos este greu.
– Nume predicativ – Datoria elevilor este de a studia.
– Atribut verbal (care?, ce fel de?) – Prin felul tău de a vorbi vei ajunge departe.
– Complement direct (pe cine?, ce?) – Alina avea de cântat multe melodii.
– Complement indirect (de ce?) – S-a săturat de scris.
– Complement circumstanţial de timp (când?) – A scris tema înainte de a mânca.
– Complement circumstanţial de mod (cum?) – Câinele merge şchiopătând.
– Complement circumstanţial de cauză (din ce cauză?) – Nemaiputând de oboseală a adormit.
– Complement circumstanţial de scop – A citit cartea pentru a nu fi certat.
Locuţiunea verbală reprezintă grupurile de cuvinte între care se află în mod obligatoriu un verb şi care împreună au acelaşi rol ca şi el. Multe dintre locuţiunile verbale pot fi înlocuite cu un verb.
Exemplu: Copiii au luat-o la fugă spre casă.
A trecut pe lângă ea fără a o băga în seamă.

Reclame