Studiu de specialitate – Influența educativă a dramatizărilor


Autor: prof. înv. primar Chirițoi-Miron Marinela
Școala Gimnazială Nr. 1 Pădureni, Jud. Vaslui

Dramatizarea constituie un prilej deosebit de util prin care se poate face educație elevilor. Având în vedere acest aspect, am căutat ca la disciplina Dezvoltare personală, la clasa pregătitoare, să le sugerez elevilor jocuri în care să reproducă unele poezii scurte, cu conținut simplu, dar cu reale calități educative.
Am ținut seama ca poeziile pe lângă un bogat conținut educativ să vizeze și unele trăsături negative de comportament, care se mai manifestă la unii copii și pe care urmăream să le corectez. Astfel, am distribuit roluri elevilor care au dovedit un grad mare de timiditate, ori altora care prezentau carențe educative: îngâmfare, răsfăț, neascultare etc. În acest scop am folosit poezia pe roluri. Aceasta constituie un procedeu deosebit de util și de eficace, fiindcă participă mai mulți elevi, fiecare având sarcina să spună doar o strofă, uneori tocmai pe aceea care i se potrivește.
Pe școlari i-am orientat, în primul rând, să interpreteze conțient rolul, să-l înțeleagă și să-l trăiască. În al doilea rând, am urmărit să le sugerez scopul învățării unei astfel de poezii și numai după aceea am trecut la învățarea poeziei pe strofe, fiecare strofă constituind un rol.
Învățarea s-a realizat absolut liber, m-am folosit de un aspect sugerat de jocul ales de trei fetițe. Acestea se jucau într-un colț cu trei păpuși pe care încercau să le convingă să se spele și apoi să se culce. Din dialogul purtat reieșeau unele trăsături ale educației primite în familie. Păpușa uneia dintre ele nu voia nici să se spele și nici să se culce. Atunci fetița, „mama ei”, a intervenit cu autoritate, apostrofând-o și chiar aplicând-i vreo două…
O alta, cu vorbe calde, încerca să o adoarmă, promițându-i „câte-n lună și-n stele”, doar, doar o ceda cumva rugăminților ei fierbinți. Cea de-a treia a pus păpușa în pat, a învelit-o bine și i-a urat somn ușor și atât.
Urmăream cu mare interes jocul lor și mai ales modul lor de manifestare. Acest aspect mi-a sugerat ideea să le învăț pe eleve o poezie pe roluri cu o mamă și o fetiță, în intenția de a le arăta cum să se comporte, fără însă să le spun că nu-i bine așa, ci altfel, fără să scot în evidență unde au greșit și care dintre ele s-a comportat bine.
În firea celor trei fetițe este multă încărcătură afectivă, dar tot mai mult se contura în mintea mea ideea că ele, în manifestările lor, redau situațiile existente în familie, de aceea am încercat să procedez cu mai mult tact pedagogic. M-am apropiat de ele, încet, să nu le stric jocul și am început să recit prima strofă a poeziei, deci și primul rol.
MAMA
Când plecată pe îngândurare
Tu fruntea-n palme-ți prinzi
Mă-ntreb măicuță oare
Câtă supărare în inimă cuprinzi?
Pentru început m-am oprit doar la această strofă. Le sugerasem destul. Am observat, apoi, că cele trei fetițe sunt atente la mine și li se pare că păpușile lor încep să fie mai ascultătoare.
Am trecut apoi la învățarea celei de-a doua strofe, în care mama răspunde:
O, de-ai putea pricepe,
Copila mea iubită,
Că supărarea- ncepe
Copilul când n-ascultă! (FRAGMENT)

Reclame