Eşecul la învăţătură în cadrul etniei rrome


Autor: prof. Gergeac Daniela
Şcoala Gimnazială Scoarţa, jud. Gorj

Frecvenţa destul de ridicată cu care se produce acest fenomen în rândul elevilor din ţara noastră, ne obligă să-l abordăm cu toată seriozitatea şi responsabilitatea.
Putem vorbi de eşec/insucces la învăţătură atunci când există o serie de situaţii precum: abandonarea precoce a şcolii; decalaj între potenţialul personal şi rezultate; părăsirea şcolii fără o calificare; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice; eşecul la examenele finale; inadaptarea şcolară etc.1 C. Cucoş evidenţiază două tipuri de eşec şcolar: unul cognitiv, cu referire la incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice şi unul necognitiv, atunci când elevul se confruntă cu incapacitatea de adaptare la exigenţele mediului şcolar. În ambele situaţii elevul poate ajunge în situaţii de corigenţe, repetenţii, nu promovează examenele, abandon. S-au observat, de asemenea, şi alte manifestări negative ce ţin de insuccesul şcolar: preferinţa pentru anturaje nepotrivite, conflicte în cadrul şcolii/familie, atitudine ostilă faţă de şcoală, comportament agresiv atât verbal cât şi fizic, săvârşirea de fapte ilegale, dezechilibre emoţionale.
Cauzele eşecului şcolar sunt multiple şi ţin de o serie de factori atât de natură individuală cât şi familială şi şcolară.
În cadrul factorilor individuali de o deosibită importanţă este nivelul de inteligenţă, acest coeficient fiind stabilit pe baza testelor standardizare. Se consideră deficienţă mentală un IQ de 70 sau mai puţin. Autismul infantil şi hiperexcitabilitatea sunt alte elemente care pot conduce la insuccesul şcolar.
Factorii şcolari pot contribui şi ei la apariţia acestui fenomen atunci când actul educaţional are o calitate îndoielnică din cauza cadrelor didactice slab pregătite sau cu un stil didactic rigid, evaluare incorectă, când nu există dotări minimale privind resursele şcolare, un management deficitar.
Factorii de ordin social şi familial nu sunt de neglijat, ei putând constitui un mediu favorabil sau dimpotrivă ostil educaţiei.
De o deosebită importanţă sunt nivelul de educaţie al părinţilor, aspect din care derivă atitudinea lor faţă de şcoală, situaţia materială a familiei, existenţa sau lipsa condiţiilor pentru studiu, climatul familial ş.a.
În cadrul etniei rrome atât în cadrul instituţiilor de învăţământ din mediul rural dar şi urban, fenomenul de eşec/abandon şcolar are o amploare mai ridicată. Astfel, procente însemnate de elevi abandonează cursurile înainte de a finaliza ciclul gimnazial iar alţii rămân chiar neşcolarizaţi.
În linii mari cauzele sunt cele menţionate mai sus dar putem să identificăm totuşi o serie de cauze ce pot fi considerate specifice pentru etnia rromă.
S-a constatat că majoritatea elevilor care abandonează şcoala provin din familii fără studii sau doar cu studii primare, ceea ce induce o atitudine de indiferenţă pentru şcoală şi educaţia copiilor.
Absenteismul ridicat şi riscul de abandon se datorează în mare măsură unui grad ridicat de sărăcie concretizat în: lipsa unor venituri permanente, alimentaţie şi îmbrăcăminte insuficiente, locuinţe insalubre, lipsa condiţiilor de igienă şi a unei educaţii sanitare în familie, lipsa unor condiţii minimale de studiu acasă, copiii sunt reţinuţi acasă de către părinţi pentru diferite munci în gospodărie, căsătorie timpurie.
Dintre măsurile care s-ar putea lua pentru a preveni și/sau diminua acest fenomen amintim:
-cunoașterea îndeaproape a copiilor rromi şi familiilor acestora de către cadrele didactice;
-organizarea unor forme alternative de educaţie, precum programe de consultaţii/meditaţii pentru copiii cu rezultate şcolare slabe;
-introducerea de opţionale (CDŞ) despre istoria minorităţilor sau predarea limbii romani;
-implicarea elevilor de etnie rromă în activităţi extraşcolare în cadrul proiectelor educaţionale;
-programe educaţionale pentru părinţi.

Reclame