Studiu de specialitate – Artă populară – Obiceiuri de iarnă


Autor: prof. ing. Dorofteiu Carmen Iuliana
Liceul „Alexandru cel Bun”, Botoșani

calutDragă cititor,
Dacă paşii te poartă în nordul Moldovei, ţinut încărcat de legendă şi istorie, cutează a poposi şi în satul Băluşeni, judeţul Botoşani. La 22 km de Botoşani.
Zona folclorică a satului Băluşeni insuficient explorată până azi, este destul de bogată în ceea ce privesc obiceiurile de iarnă. Sărbătoarea „Anului nou” se înscrie ca o notă distinctă a tradiţiilor în prezent. Cu prilejul sărbătoririi Anului Nou sunt prezentate datini şi obiceiuri trecute cu grijă de la o generaţie la alta.
Jocul de căiuţi, capre, urşi asigură sărbătoririi o adevărată paradă ca fantezie populară. Demne de menţionat sunt şi colindele – materiale de mare frumuseţe, ce prevestesc „Naşterea Mântuitorului”, conţinând urări, pilduiri către cel colindat. Versurile au conţinut religios din care se desprind idei filozofice şi mature. Aceste trăiri religioase sunt prezentate şi în obiceiurile de iarnă a localităţii.
Din multitudinea de datini ce contribuie la spiritul sărbătorilor de iarnă lucrarea de faţă va etala obiceiul „Căluţului”. In legenda populară, mitul calului reprezintă apărătorul omului împotriva duhurilor şi spiritelor malefice, risipirea necazurilor de peste ani, încununând cu însămânţarea noului an – belşug, bogăţie, rod şi sănătate.
Personajele:
1. Turcul, este îmbrăcat în pantaloni negri cu dungă roşie cu cusătură laterală; pe spate poartă o pelerină roşie, ornamentată cu oglinzi; pe cap poartă un chipiu roşu, în mâna dreaptă poartă o sabie, iar în mâna stângă are un bucium (pentru buciumat). Încălţat cu cizme milităreşti.
2. Împărăteasa, îmbrăcată în costum naţional; pe cap poartă un coif confecţionat din sârmă (împodobit cu hârtie creponată în diferite culori), cu cordele roşii lăsate pe spate; în mâna dreaptă poartă un glob în trei muchii confecţionat din sârmă pe un mâner de lemn. Globul este îmbrăcat în culorile tricolorului (roşu, galben, albastru).
3. Împăratul, îmbrăcat cu haine civile, legat cu o centură la mijloc, din piele, şi două panglici, roşu şi alb, puse în diagonală de pe umeri; pe cap poartă un chipiu confecţionat din carton cu cozoroc (tip şapcă); în mână poartă o sabie.
4. Jandarmul, îmbrăcat în haine milităreşti; încălţat cu cizme din piele; pe cap poartă o caschetă de militar; în mâna dreaptă poartă o sabie confecţionată din lemn îmbrăcată în diferite culori; arma este confecţionată din lemn şi o poartă pe umeri; poartă şi o fluierătoare.
5. Două fete, subordonate Împărătesei fără a avea un rol anume, sunt îmbrăcate în costume naţionale cu câte o panglică roşie încinse la jumătate şi cu câte o panglică albastră puse în diagonal de pe umărul drept spre partea stângă.
6. Personajul care joacă căluţul, poartă pe el o veşcă în spate şi una în faţă prinse cu o curea; veşca din faţă este prevăzută cu o scobitură unde se introduce mânerul „Căluţului” pentru a putea face mişcările specifice jocului; veşca din spate poartă o coadă confecţionată din păr de cal. Veşcile sunt lucrate din coajă de copac de tei. Cel ce joacă căluţul peste aceste două veşci este îmbrăcat cu o pânză albă, largă, lungă cu un şiret la partea superioară (încreţită) şi legată în jurul gâtului. Această pânză albă, este cusută pe laterale, şi este prevăzută cu câte un orificiu, faţă, spate, care corespunde cu scobiturile din veşci. Pe deasupra acestei pânze albe (prostire), poartă o pelerină roşie cu o lungime de 0,60 – 0,70m, ce cuprinde spatele şi faţa, ornamentată cu oglinzi; pe cap poartă un chipiu cu cozoroc confecţionat din carton, îmbrăcat în culorile tricolorului; mai are o fluierătoare care fluieră în ritm cu muzicantul ce cântă la căluţ.
7. Muzicantul, cântă din fluier, atât cântecul căluţului, cât şi cântece de joc care distrează fetele. Grupul de băieţi care formează ,,Căluţul” dansează fetele gospodarilor.
8. Mascaţii, îmbrăcaţi fiecare după propria alegere.
Veşcile cu scobiturile – unde este introdusă coada de lemn a căluţului ‚veşca din spate este prelungită de coada din păr de cal.

Vorbeşte Turcul: – Ascultă başoaldă de la Crucea Roşie, de unde ai voie să vii cu acest cobliţoi plin de năravuri prin ţară pe la noi?
Răspunde Împărăteasa: – Dar tu de unde ai voie să mă cercetezi?
Răspunde Turcul: – Cum nu am voie să te cercetezi? când calul tău a mâncat 7 lanuri de grâu şi două de ciuline şi m-a bătut boierul cu măciucuţa cu care faci tu be-he-he.
Răspunde Împărăteasa: – Bine băiete, eu câte ţări am umblat am văzut turci, maghiari, tătari, dar o arătare cu capul mare ca tine nu am văzut tot continentul Europei.
Vorbeşte Turcul: – Mănăstirea şi crucea ta başoaldă, eu o să-ţi fur calul.
Vorbeşte Împărăteasa: – Bine băiete, o să-mi caut dreptul.
Vorbeşte Împăratul către Jandarm: – Poftiţi domnul şef, această cărticică de la domnişoara Împărăteasă precum că i s-a furat calul.
Răspunde Jandarmul: – Bine băiete, această cărticică tot de mine este dată domnişoarei Împărătese să se poată hrăni cu un cal şi două fete în urma ei, dar nu se poate hrăni din cauza unui turc din Galiţia. De asta am pus primar, notar, inspector comunal, ca imediat să i se de-a calul domnişoarei Împărătese, dacă nu vă bag la pungăreaţă la făcut mămăligă la Grosar (puşcărie).
Se cântă cântecul ciobănesc, timp în care căluţul începe să joace.
După care urmează felicitările de către cei de la grupul caluţului către gazde. Gospodarii servesc cu vin şi prăjituri, în timp ce muzicantul cântă cântece de joc, gazda şi fetele acestora sunt invitate la dans.
Notă: acestă datină este culeasă şi studiată cu drag de către autoare din satul ei, natal, Băluşeni, jud. Botoşani.

Reclame