Regele Verb


Autor:  prof. Florentina Dache, grad didactic II,
Şc. Gimnz. „Negoiţă  Dănăilă”, Buceşti, Ivești, Galați

            Ştim că toate poveştile sufletului nostru încep cu „A fost odată”…  Dacă nu toate, …, sper că aceasta cu siguranţă… Aşadar, A FOST ODATĂ, MAI ESTE ÎNCĂ şi VA MAI FI un  rege, Flexibil, cum puţini se întâlnesc, VERBUL. Bătrânul rege, nucleu al comunicării, domnea peste un vast ţinut, cel al Categoriilor Gramaticale.

Pe lângă anii mulţi care-l copleşeau, singurătatea nu-l atinsese, pentru că avea  patru fiice, toate una şi una! Mândria bătrânului tată era evidentă, căci fiecare prinţesă se distingea astfel: prima dintre ele, Conjugarea I purta diadema „-a”; Conjugarea a II-a purta diadema „-ea”; Conjugarea a III-a diadema „-e”, iar mezina, Conjugarea a IV-a, purta, alternativ, diademele -i şi –î.

Fiecare dintre ele se confrunta cu aceeaşi situaţie de incertitudine: TRANZITIVITATEA şi INTRANZITIVITATEA, astfel, regele Verb, cel căruia nimic nu i se părea imposibil, propusese soluţia salvatoare… Sfetnicul său cel mai bun dă sfară în ţară, precum că prinţul, indiferent de diateză: activă, pasivă sau reflexivă, care va rezolova concret misterul, va primi în dar Ţinutul Modurilor Verbale, cu cele două părţi, Moduri Personale  şi Moduri Nepersonale, fiecare având patru regiuni; Modurile Personale cu: Indicativ, Imperativ; Conjuctiv, Condiţional-Optativ. Modurile Nepersonale cu : Infinitiv, Supin,  Participiu, Gerunziu, precum şi una dintre fiice de soţie.

Odată provocarea lansată, itinerariul este parcurs de majoritatea potenţialilor câştigători, fiecare dorind a fi, la final,  un iniţiat. Unii au parcurs cu succes Ţinutul Verbelor Copulative, întâlnindu-se cu veşnicul A DEVENI, sfătuiţi şi ajutaţi fiind de ocazionalele A IEŞI, A AJUNGEA RĂMÂNE, A (SE) FACE, A (SE) PĂREA, A (SE) NUMI, înfruntându-se cu tripletul  A FI. Alţii au ajuns până în Ţinutul Verbelor AuxiliareA AVEA, A VREA  şi  A FI, cerându-le ajutor. Când au ajuns însă în Ţinutul Tranzitivităţii şi Intranzitivităţii s-au împotmolit…

Cei mai mulţi au fost ucişi de Adverbul Predicativ „Sigur”, alţii de Interjecţia Predicativă „Iată!”. Au dat piept cu Verbul Impersonal „Tună” şi cu cel Unipersonal „Mormăie”, ajungând până la Expresia Verbală Personală „Mi-e greu”, însoţită de cea Impersonală „E bine”, dar …, niciunul nu a putut face faţă Formei Negative şi Formei Afirmative.

Un singur tânăr al diatezei active, după lungi cugetări, conchide că enigma va fi rezolvată doar dacă apelează la una  dintre slugile sale de încredere, Complementul Direct. Umil fiind, neîndrăznind a-şi depăşi condiţia, Complementul Direct preferă a nota într-un răvaş:

Tranzitivitatea reprezintă relaţionarea verbului cu un complement direct: Bea ceai!  

              Intranzitivitatea reprezintă non-relaţionarea verbului cu un complement direct: Se uită pe geam.”

Drept bonus, prinţul primeşte preţioasa explicaţie despre Dubla Tranzitivitate. Aceasta implică relaţia Verbului cu două complemente directe: L-am atenţionat pe colegul meu asupra exprimării.

Înfăţişat la Curtea Regelui Verb, prinţul, însoţit de slujitorul său, primeşte felicitările de rigoare, precum şi ceea ce i se promisese. Stăpânul ia de soţie pe mezina Verbului, iar toate teritoriile le cedează, drept mulţumire, slugii sale.

Astfel pecetluită unirea lor, cei doi însurăţei şi-au trăit veacurile pe Tărâmul Locuţiunii Verbale.

Reclame