Studiu de specialitate – Structura unui eseu de tip argumentativ


Autor: prof. Dobrinescu Marioara
Școala Gimnazială Gheorghe Munteanu Murgoci Bisoca, jud. Buzău

Un eseu argumentativ simplu trebuie împărţit în segmente clare, dintre care trei trebuie să fie întotdeauna prezente.
1. Introducerea:
În cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care îl face autorul este de a introduce subiectul pe care are de gând să îl prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atenţia cititorului si de a-i da câteva repere referitoare la subiect. Paragraful iniţial urmează de obicei o serie de paşi, de la situaţii mai generale înspre situaţia specifica ce urmează să fie abordată. Deşi nu exista nici o formulă pentru redactarea introducerii, următoarele elemente apar de cele mai multe ori:
Propoziţia de introducere: Prima propoziţie a eseului trebuie să fie suficient de interesantă pentru a determina cititorul să citească mai departe. Aceasta propoziţie ar putea fi una provocativă sau o întrebare majoră. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul să fie introdus în subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat.
Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziţie a primului paragraf si serveşte ca linie directoare a eseului. Ea reprezintă ideea care va fi susţinută de-a lungul întregului eseu. Pentru mulţi pare ciudată situarea la bun început a concluziei pe care o vor desprinde, ei preferând să lase pentru sfârşitul eseului exprimarea poziţiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul să fie informat despre teza ce va fi susţinută în eseu.
2 . Cuprinsul: Susţinerea tezei/ipotezei
Odată ce în introducere a fost pregătit terenul pentru discuţie si a fost prezentată poziţia ce va fi adoptată, urmează partea cea mai extinsă a eseului în care se vor prezenta argumentele menite să convingă cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul că întrucât anumite elemente sunt adevărate si pentru că anumite convingeri sunt împărtăşite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare să accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obişnuit de a susţine teza este de a face o aserţiune si de a oferi apoi suporturi, dovezi, exemple care să o confirme E, de asemenea posibil, să se înceapă cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi să se extragă concluzia.
O practică obişnuită în eseul argumentativ este ca autorul să îşi prezinte opiniile si apoi să considere critic posibilele păreri opuse (contraargumentele). E de asemenea posibil să se înceapă cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul nu e de acord, să le critice cu scopul de a face loc părerii sale. (fragment)

Reclame