Studiu de specialitate privind valențele formative ale activității de rezolvare a problemelor specifice ciclului primar


Autor: prof. înv. primar Sasu Persida Gabriela
Școala Primară Vlăduleni-Bîlteni, jud. Gorj

Activitatea elevilor în cadrul lecţiilor de matematică, pe măsura capacităţilor potenţiale şi în conformitate cu legile lor biologice, am întreprins-o cu scopul de a forma indivizi cu personalitate creatoare, capabili şi dornici să se autorealizeze.
Rezolvarea problemelor constituie activitatea matematică cea mai bogată în valenţe formative, în ea concretizându-se întreaga experienţă dobândită de elev, atât în studierea şi cunoaşterea numerelor cât şi a calculului, acestea devenind elemente auxiliare în rezolvarea problemelor.
Bogatele valenţe formative al activităţii de rezolvare a problemelor nu se valorifică de la sine, în mod spontan. Lăsată pe seama spontaneităţii, eficienţa formativă a rezolvării problemelor este limitată şi se poate dirija în direcţii negative, dacă se pot forma unele priceperi şi deprinderi care frânează dezvoltarea gândirii şi a atitudinii independente a elevilor. De aceea este necesară o preocupare permanentă din partea învăţătorului pentru valorificarea valenţelor formative ale activităţii de rezolvare a problemelor şi de sporire a eficienţei formative a acestei activităţi.
Ţinând seama de cerinţele psihologice şi de noua viziune didactică am conceput în clasa I un panou sub denumirea de „Problema ilustrată”. Prin posibilitatea de a reprezenta în prim plan datele problemei ilustrate, procesul gândirii analitico-sintactice la elevi iese în evidenţă în forma simplă.
Astfel, elevului nu-i rămâne decât să transforme rezultatele activităţii intelectuale de pe plan senzorial în activitate operaţională pe plan abstract, prin utilizarea algoritmilor dobândiţi prin intermediul unei scheme ceea ce reprezintă raţionamentul problemei.
După ce elevii s-au familiarizat cu limbajul matematic specific operaţiilor aritmetice ca urmare a înţelegerii relaţiei dintre date, text şi întrebare, prin intermediul acţiunii, rezolvarea problemelor dobândeşte un caracter abstract. Elevii au simţit cu atât mai mult utilitatea calculului cu cât ei au formulat probleme pe baza unor calcule efectuate sau a unor relaţii prezentate prin simboluri literale. Astfel, după ce au rezolvat un gen de exerciţii ca 13 + 4 sau 15 – 2 + 6, elevii au fost solicitaţi să compună o problemă care să se rezolve prin acest calcul. Şi mai mult a fost solicitată gândirea lor creatoare atunci când li s-a cerut să elaboreze probleme al căror principiu de rezolvare să fie relaţiile indicate prin simboluri literale din formula dată: (a+b) sau (a+b+c). (fragment)

Reclame