Studiu de specialitate – Modalitatea de reflectare a temei naturii în opere literare românești aparținând genului epic, dramatic și liric din „Literatura pentru copii”


Autor: înv. Oprea Ramona Mirabela
Școala Valea Satului, com. Grajduri, jud. Iași

Dintotdeauna între om și natură a existat o legătură specială fără de care viața nu ar fi fost posibilă. Natura a fost când element protector, când înzestrată cu puteri magice, dar întotdeauna un element constant ce a stârnit admirație și inspirație pentru marii scriitori. Participarea naturii la stările sufletești ale oamenilor este reliefată în diverse opere literare. Printre marii scriitori care au evocat natura în operele lor literare amintim pe : Mihail Sadoveanu – „Baltagul” (operă epică), Ion Luca Caragiale – „O scrisoare pierdută” (operă dramatică) și pe Mihai Eminescu – „Dorința” (operă lirică).
(a) Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu este o operă epică de mare întindere, preponderent narativă, cu o acțiune complexă, având conflicte puternice cu numeroase personaje, oferind o imagine amplă și profundă asupra vieții. El înfățișează lumea tradițională de la începutul secolului al XX-lea, natura, lumea satului moldovenesc de la munte. În roman se realizează o monografie a satului de munte. Totul respiră un aer patriarhal, de continuitate și eternitate prin organizarea comunităților sătești, prin obiceiurile și tradițiile respectate, prin acceptarea noii civilizații. Această lume de la munte respectă tradițiile referitoare la momentele fundamentale ale existenței: nașterea, nunta, moartea. Acțiunea se derulează din toamnă, când Nechifor Lipan pleacă la Dorna după oi, până în primăvară când Vitoria Lipan descoperă trupul neînsuflețit al soțului ei. De asemenea, călătoria eroilor se desfășoară de la răsăritul soarelui la apusul lui, fiind un drum inițiatic, purificator și un itinerar cosmic.
Se observă faptul că timpul este redat în roman prin referiri la sărbători creștine asociate cu date exacte: Sf. Andrei – sărbătorile și petrecerile solstițiului, urările de Anul Nou, Boboteaza, 27 februarie – praznicul cuviosului părinte Procopie. Alteori, succesiunea anotimpurilor sau mișcarea astrelor redau trecerea timpului. Se creează imaginea unei lumi arhaice care trăiește încă în ritmurile cosmosului. Spațiul acțiunii este, de asemenea, vast și cuprinde ținuturile de la Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, până în cele de câmpie, la Cristești, în bălțile Jijiei. Unele peisaje sunt descrise concis, precum satul de la Tarcău, alte pasaje descriptive reliefând manifestările naturii. Sadoveanu urmărește condiția socială și cea istorică a individului, descriind lumea satului și a târgurilor de provicie, realitățile prezente dar și cele care aparțin istoriei. Atent la cele mai subtile și mai variate aspecte ale naturii pe care le evocă în pagini cu supremă forță de expresie, Sadoveanu îndreptățește aprecierea lui Lucian Blaga care vedea în marele prozator „însăși natura care se contemplă pe sine și se tălmăcește singură în termeni supremi de conștiință”  (fragment)

Reclame