Studiu de specialitate – În lumea fără sfârșit a basmului


Autor: prof. Nicolaș Ana-Maria
Liceul Teoretic „Brassai Samuel”, Cluj-Napoca

După expresia lui G. Călinescu, basmul reprezintă „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase [..] un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie, morală etc”. Basmul este pus, cu alte cuvinte, sub semnul unei viziuni totalizatoare, ce-şi asumă competenţele unui tipar mitic, iniţiatic, astfel încât depăşeşte un singur cod narativ (imprimat de specia literară pe care o reprezintă) şi îmbrăţişează vast întreaga producţie a genului epic.
Fiind deopotrivă creaţii populare şi culte, basmele sunt asimilate, cum e şi firesc, genului epic pe care îl exploatează şi îl celebrează la maximum, mizând pe îmbinarea realului cu fantasticul ce permite aducerea în prim-plan a unor personaje excepţionale din lumea lui A fost odată ca niciodată, lume a miracolului posibil sau a excepţiei.
Plasată în atemporalitate şi în aspaţialitate, în illo tempore, această lume se vrea locuită de personaje fără precedent: Făt-Frumos, prototipul Binelui, Adevărului şi Frumosului în viziune populară, la care se adaugă perechea lui, adică Ileana Cosânzeana, prototipul feminin ce se raportează la aceeaşi triadă caracterologică mai sus menţionată.
La polul opus acestei perechi, înzestrate pozitiv în cel mai înalt grad, se situează reversul ei negativ: zmeul sau monstrul cumulează urâţenia şi răutatea, eventual prostia, dar şi forţa brută cu care încearcă să domine principiul binelui, manifestarea antagonică fiind emblematică pentru conflictul celor două lumi.
Consumând o altă faţă a răului, Muma-Pădurii reprezintă modelul degenerat al feminităţii care poate fi compartă cu maleficitatea ieşită din matcă ce luptă în principal contra perechii. În această perturbare a întregului rezidă şi diferenţa de accent, de intensitate. E adevărat că zmeul îl înfruntă adesea pe Făt-Frumos şi o răpeşte pe Ileana Cosânzeana. Dar el conspiră împotriva fiecăruia, individual. În schimb, Muma-Pădurii este cu atât mai periculoasă, cu cât ea ameninţă echilibrul perechii de-abia constituită. Aceasta nu poate fi oprită decât cu ajutorul obiectelor magice: peria, gresia şi inelul îşi vor dovedi eficacitatea pe rând, reuşind să protejeze perechea, căci legătura tainică a inelului desface toate uneltirile malefice. La această luptă eternă se adaugă şi alte personaje ce au rolul de a diversifica mai degrabă tabăra pozitivă sau negativă, deja consacrată: Sf. Miercuri, Sf. Vineri, pitici, spiriduşi răi sau buni, în funţie de economia basmului, zâna bună, căpcăuni, balauri, Satan etc.  (fragment)

Reclame