Studiu de specialitate – Costume întâlnite în zona Banatului


Autor: prof. ing. Vacaru Mariana
Colegiul Tehnic “Danubiana” Roman, Neamț

Costumul popular din Banat se concretizează printr-o mare diversitate dobândită prin convieţuirea dintre români şi naţionalităţile conlocuitoare, stabilite în acest spaţiu. Alături de limbă şi religie, vestimentaţia populară este cea mai importantă marcă identitară.
Banatul este împărţit în trei zone, din punct de vedere al artei populare: Zona Valea Bistrei, Zona Almajului, Zona Lunca Timişului.
În cele ce urmează voi face referire doar la costumul popular din Zona Lunca Timişului. Costumul femeiesc din Lunca Timişului se caracterizează prin felul de acoperire a capului cu o singură piesă: conciul (ceapsă), fiind o piesă cu tendinţă de mare lux şi rafinament tehnic şi cromatic. Aceasta este un fel de bonetă, cu formă pătrată, ale cărei margini de jos atârnă pe ceafă şi este purtată de femeile măritate, fiind principala podoabă artistică bănăţeană.
Catrinţa din Câmpia Banatului este prezentată sub două forme:
– Catrinţa cu perti de tip vechi, cu ornamentaţie prin dungi verticale;
– Catrinţa cu pui mânuiţi, (mici) de tip nou, iar astăzi aceasta constituie catrinţa de sărbătoare. Aceasta din urmă catrinţă reprezintă una din cele mai valoroase piese ale artei noastre populare, a cărei suprafaţă este în întregime lucrată cu fire de aur si argint, cu motive geometrice, dându-i o notă de neîntrecut farmec şi bogăţie artistică prin suprafaţa metalică de o mare strălucire. La spate se poartă opregul cu franjuri lungi, pe al cărui petec de opreg se aplică aceeaşi broderie metalică corespunzătoare catrinţei. Conciul este compus din două părţi şi anume: o bucată pătrată sub denumirea de cârpă şi o fâşie lungă şi îngustă prinsă de marginile cârpei, numită bată, iar partea de jos a batei este terminată cu ciucuri lungi.
Cămaşa femeiască are croiala obişnuită din regiunea Banatului, iar ca element de decor foarte important este cheia care uneşte foile de pânză printr-o tehnică a motivelor foarte variate, lucrată foarte fin, iar această cheie bănăţeană este cea mai frumoasă realizare din ornamentaţia de acest gen, întâlnită la costumul popular românesc. Principalele câmpuri ornamentale ale cămăşii din zona Luncii Timişului sunt cele din jurul gulerului şi de pe mâneci, iar gura cămăşii, faţa şi spatele sunt fără decor. Gulerul cămăşii este lat, brodat cu motive geometrice, lucrate cu arnici negru, cu cusătură pe dos, iar sub guler este brăţara lucrată tot cu negru şi executată pe creţuri. Broderia aplicată pe mâneci în formă de tablă, este mai puţin compactă, motivele sunt mai aerate, mai răzleţe sub denumirea de pene răznite. Motivele sunt geometrice şi lucrate obişnuit cu alb sau cu negru şi roşu, iar la cămăşile folosite la sărbători se intercalează şi firul metalic.
Poalele sunt încheiate cu cheiţe late lucrate de mână, iar jos au garnituri de cioplică sau ciurătură. Brâul susţine poalele, iar peste brâu se aplică brăcinile. (fragment)

Reclame