Metode, tehnici și forme de lucru în sprijinul educării inteligenței emoționale


Autor: înv. Dobraniș Gabriela
Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

Mulţi psihologi şi-au dat seama că această abilitate care asigură succesul în viaţa cotidiană este, pe de o parte, distinctă de inteligenţa academică, dar, pe de altă parte, constituie un fel de sensibilitate specifică faţă de practică şi relaţiile interumane. Astfel s-a născut o nouă formă de inteligenţă – cea emoţională.
Termenul “inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în S. U. A., în 1985. Wayne Leon Payne considera că inteligenţa emoţională este o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă. Studiile privind inteligenţa emoţională sunt relativ recente, ele debutând în jurul anilor ’90 (John D. Mayer şi Peter Salovey, Reuven Bar – On, Daniel Goleman).
Stimularea inteligenţei emoţionale nu e un “moft” şi nu se face în detrimentul altor obiective ale educaţiei, considerate clasice corespunzătoare asimilării elementelor de bază ale principalelor limbaje convenţionale (scris, citit, calcul aritmetic). Stimularea se poate realiza concomitent cu aceste obiective, fără să necesite resurse de timp suplimentare, ci numai folosirea adecvată a unor metode, tehnici şi forme de lucru. Emoţiile sunt importante deoarece ele asigură supravieţuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea, unitatea speciei umane. Dezvoltarea emoţională a elevilor este decisivă pentru succesul lor în viaţă şi nu doar pentru rezultatele şcolare.
Prezentăm câteva metode, tehnici, exerciţii şi forme de lucru menite a educa inteligenţa emoţională, dar care, în acelaşi timp, duc la dezvoltarea gândirii critice, a creativităţii elevilor, la formarea unui stil eficient de învăţare, la un nivel mai înalt de socializare a elevilor etc.
Metoda Frisco se întemeiază pe principiul brainstormingului regizat, în sensul că moderatorul atribuie fiecărui participant câte un rol care să-i acopere o anumită dimensiune a personalităţii. Pot apărea următoarele personaje: tradiţionalistul, pesimistul, optimistul.
Metoda implică empatia, elevii fiind nevoiţi să se transpună într-un anumit personaj, duce la dezvoltarea capacităţii de a identifica şi a exprima emoţii, de a cunoaşte semnificaţia stărilor emoţionale în funcţie de situaţiile şi relaţiile complexe în care se produc, de a controla emoţiile personale în legătură cu o situaţie dată.
Tehnici de relaxare. “Starea de relaxare, afirmă S. Zambrowski – Moreno, este o stare de destindere profundă a corpului şi a spiritului”. Frica, emoţiile puternice nu dispar pe cale raţională. O emoţie deosebit de intensă provoacă o reacţie a sistemului limbic şi blochează orice reactivitate a zonelor corticale. Acestea se pot debloca dacă primesc informaţii pozitive, stimuli de plăcere, interes, motivaţie, reuşită, securitate, armonie etc. (fragment)

Reclame