Prichindeii în lumea basmelor


Autor: prof. pt. educație timpurie Nicolicescu Constanța Alina
Școala Gimnazială Rojiște, jud. Dolj

…Spune-mi o poveste!…

Poveştile preferate, ascultate acasă şi la grădiniţă, sunt basmele, poveştile prin excelenţă, transmise oral din vremuri imemorabile şi purtând cu ele, pe coordonatele fantasticului, o înţelepciune populară străveche. În formularea lui George Călinescu : ,,basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie,epică, ştiinţă, observaţie morală…”. Prin basm se conservă şi se trece mai departe suma unor tradiţii culturale depozitate în memoria colectivă a popoarelor.
Înainte de a fi spuse copiilor, basmele constituiau, de fapt, istoria retrăită mitic a tuturor popoarelor. Ele îşi menţin, peste timp, valoarea lor de iniţiere în viaţa colectivităţii. Etnologii identifică în peripeţiile lui Făt-Frumos probele arhaice pe care, la hotarul vârstelor, tinerii trebuiau să le treacă pentru a fi integraţi în societatea adultă. Aproape toate basmele sunt axate pe un personaj tânăr, care este supus unui număr de încercări decisive. După un şir de întâmplări eroice, care verifică vitejia,ca şi înţelepciunea, forţa fizică, dar şi tăria de caracter, tânărul, fie el fecior de împărat sau fiu de oameni săraci, îşi capătă răsplata simbolică: căsătoria cu fata de împărat şi împărăţia.
Fără a conştientiza, preşcolarul reface, generaţie după generaţie, drumul acestui erou care intră, după multe încercări, în rândurile oamenilor mari. Copilul care ascultă cu nesaţ povestea se poate identifica,pe plan imaginar, cu eroul basmului, adică el rămâne în universul său infantil şi, în acelaşi timp, se vede, în lumina basmului, crescut brusc şi învingător. Copilul înţelege, prin desfăşurarea peripeţiilor basmului, că va trebui să treacă el însuşi prin încercări care să îi verifice înţelepciunea, curajul, puterea de a păstra un secret, de a căpăta o anumită conduită, de a asculta poruncile şi sfaturile celor mari, de a nu se lua după aparenţe şi a nu se lăsa amăgit.
Înţelegerea unor legi, fundamentale şi elementare, ale lumii îi este înlesnită copilului prin specificitatea confruntărilor din lumea basmelor, care se întemeiază întotdeauna pe ciocnirea dintre esenţă şi aparenţă, dintre lăudăroşenie şi modestie, dintre ascultare şi neascultare, adică pe ciocnirea dintre virtuţi şi defecte, dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună.
Pentru preşcolar cel ce este frumos este şi bun, urâtul este legat de rău, prinţesa orfană este întruchiparea frumosului pe toate planurile, după cum mama vitregă este întruchiparea răului.  Basmul stimulează descentrarea copilului, creând astfel jocul de perspective care îl fac să se poată pune în locul altuia şi să găsească în altul ceva din el însuşi. Lumea de ficţiune a basmului iniţiază pe copil în legi ale relaţiilor umane. Copilul trăieşte o problematică fundamental reală, care confruntă exigenţe cu valori. Basmul, prin ecourile sale afective, este menit să îl menţină pe copil în realul însuşi, să nu rămână în ţinuturile fermecate decât pentru a privi lumea din jurul său dintr-o perspectivă mai largă şi mai accesibilă lui. (fragment)

Reclame