Dezvoltarea creativității prin activitatea de rezolvare și compunere de probleme


Autor: prof. înv. primar Barbu Anca Roxana
Școala Gimnazială ,,Radu cel Mare”, Structura – Școala Nr. 1 Găești, jud. Dâmbovița

Prefacerile fără precedent şi mutaţiile pe care le cunoaşte societatea contemporană, asociate cu condiţiile specifice care ţin de o societate bazată pe economia de piaţă, sunt de aşa natură încât afectează fiinţa umană în întreaga ei configuraţie spirituală.
Creativitatea este o însuşire complexă a personalităţii; ea atrage după sine calităţi ale proceselor de cunoaştere afective, voliţionale, de personalitate. Creativitatea devine educabilă încă de la vârsta şcolară mică, învăţământul primar asigurând elementele fundamentale ale cunoaşterii şi îndeplinind un rol covârşitor în însuşirea cunoştinţelor de bază. Fenomenele psihice dinamizatoare cum sunt: curiozitatea, pasiunea, nevoia de activizare, succesul şi satisfacţia care pot fi declanşate sau accelerate în şcoală, asigură şcolarului mic fondul psihic necesar activităţilor creative.
În ultimele decenii, problematica creativităţii în general şi educarea capacităţilor creative în procesul de învăţământ în special, au constituit obiectul a numeroase studii şi cercetări. Dezvoltarea însuşirii creative constituie o sarcină de prim ordin a învăţământului de toate gradele şi trebuie valorificate toate posibilităţile pe care acesta le oferă pentru realizarea acestui obiectiv. Acest lucru presupune formarea unei personalităţi umane cu comportament creativ, un ins pentru care fapta şi nu vorba să fie maxima diriguitoare în viaţă. O cerinţă logică, izvorâtă din caracteristicile societăţii actuale, care pune în faţa omului problemele greu de rezolvat, este deci şcoala cu învăţare creativă. Şcoala este şi cea care are rol hotărâtor în depistarea şi formarea aptitudinilor creatoare, în educaţia personalităţii active şi inventive.
Întreaga activitate educativă a învăţătorului se orientează spre pregătirea omului pentru societatea de mâine, viaţa de mâine, care cere omului însuşiri noi, accent punându-se pe : curiozitatea ştiinţifică, capacitatea de a învăţa prin efort propriu, capacitatea de a inventa, de a crea (care, desigur, presupun şi stăpânirea metodelor de muncă intelectuală activă şi independentă şi a metodelor de gândire, de cercetare, de descoperire a adevărului).
Creativitatea, ca însuşire fundamentală a activităţii şcolare, constă în găsirea şi adaptarea promptă a metodelor şi procedeelor celor mai potrivite la condiţiile concrete de muncă ale fiecăruia, în procesul de învăţământ ţinându-se cont de particularităţile individuale ale elevilor, dar fără a pierde din vedere cerinţele colectivului. Activitatea creatoare urmăreşte deci, înţelegerea şi asimilarea materialului ştiinţific, stimularea efortului propriu, în vederea cercetării şi descoperirea adevărului, a găsirii soluţiei sau soluţiilor cerute de problema şcolară prin căi active. (fragment)

Reclame