Studiu de specialitate – Rolul afectivității în creșterea calității procesului de învățământ


Autor: prof. Dobrinescu Marioara
Școala Gimnazială „Gheorghe Munteanu Murgoci” Bisoca, Buzău

(continuarea articolului din numărul 43)
Educaţia de calitate este o educaţie centrată pe elev. În centrul întregii activităţi educative, cu finalitate pe creşterea calităţii demersului didactic, trebuie să stea copilul, ca valoare şi unicitate, cu manifestări cognitive, volitive şi afective. În contextul ridicării standardelor de calitate în învăţământul preşcolar, acordarea unei atenţii sporite afectivităţii ca motor energetic al acţiunii reprezintă o orientare prioritară pentru orice educatoare.
Cunoaşterea dezvoltării afective a copilului orientează atât influenţele educaţionale ale familiei, cât şi pe cele ce se exercită în spaţiul școlii.
Intrarea copilului în școală înseamnă începutul exercitării sistematice a unor influenţe care vor accentua şi consolida toate caracrteristicile afectivităţii şcolarului. Aceasta solicită toate posibilităţile lui de adaptare.
Unităţile şcolare în care există dotarea corespunzătoare şi confortul necesar, vor stârni curiozitatea şi plăcerea elevului şi vor estompa neliniştea şi încordarea generate de această mare schimbare din viaţa sa. Dar mai important decât ambianţa fizică este cea umană. Este vorba de începutul relaţiilor cu un nou adult semnificativ, învățătoarea, şi interacţiunea cu covârstnicii. Învățătoarea și mai apoi ceilalți profesori păstrează căldura afectivă a părinţilor şi totodată stimulează copilul să se implice, să îndrăznească, să reuşească prin forţe proprii.
Conţinutul activităţilor de școală reprezintă stimulări sistematice, continue, de durată, care contribuie la dezvoltarea unor emoţii şi sentimente superioare cum sunt cele intelectuale, estetice şi morale. Un sistem de activităţi care le permite copiilor însuşirea unor cunoştinţe sistematice şi clare, va crea o receptivitate sporită faţă de acestea, va alimenta curiozitatea, dorinţa de a participa la activităţile propuse, mândria pentru ce ştiu şi ce pot face.
În concluzie, dascalul îndeplineşte câteva roluri specifice în procesul de dezvoltare şi maturizare afectivă a şcolarului. În primul rând îl ajută să se desprindă fără tensiuni şi perturbări de relaţia afectivă exclusivă cu părinţii şi rudele. Îl sprijină să construiască o nouă relaţie afectivă puternică şi securizantă. (fragment)

Reclame