Studiu de specialitate – Exerciții folosite în gimnaziu pentru îmbogățirea vocabularului elevilor


Autor: prof. Marin Maria
Liceul Tehnologic Tismana, Școala Gimnazială Celei

Şcoala are rolul cel mai important în ridicarea nivelului calitativ al limbii, în păstrarea ei, în formarea deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă. Fără însuşirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală a şcolilor, pregătirea lor corespunzătoare la celelalte discipline de învăţământ, precum şi pregătirea pentru activitatea socială. Cultivarea limbii române reprezintă o datorie patriotică de continuare şi conservare a ştiinţei naţionale pentru orice cetăţean al patriei.
Şcoala, cadrele didactice trebuie să exploateze orice prilej în vederea formării şi dezvoltării deprinderilor de exprimare corectă, orală şi scrisă. Însuşirea limbii române literare nu se poate concepe fără înţelegerea sistemului structurii ei, a relaţiilor dintre toate compartimentele sale (vocabularul, fonetica, morfologia, sintaxa). Scopul principal al cunoştinţelor lexicale în cadrul studiului limbii române este cultivarea exprimării elevilor. Ei trebuie să înveţe să mânuiască limba actuală, cuvinte cu formele şi sensurile folosite în epoca în care trăiesc. Stă în sarcina şcolii de a include în vocabularul activ al elevilor toate cuvintele pe care aceştia sunt puşi în situaţia de a le folosi.
Dar însuşirea limbii române începe prin însuşirea vocabularului. Încă din primii ani de şcoală, copiii cunosc obiecte şi îşi însuşesc cuvinte noi concrete, îşi formează noţiuni de bază situaţională. În clasele mai mari apar constante ale situaţiei şi ale contextului lingvistic care servesc la precizarea unor caracteristici ale obiectului, dar şi ale unor trăsături semantico-sintactice ale cuvântului.
În predarea vocabularului am considerat foarte important să precizez punctul de plecare în explicarea unui cuvânt. Deci, ca premisă metodologică în predarea vocabularului stă principiul că orice cuvânt are un conţinut semantic relativ stabil, format de obicei dintr-un număr oarecare de trăsături semnificative, iar dintre ele contextul selectează pe acelea care-i convin, eventual completându-le sau modificându-le. Permanent i-am determinat pe elevi să înţeleagă că pentru realizarea unui sens sau altul contextul situaţional, vecinătatea celorlalte cuvinte să arate a fi mult mai importantă. (fragment)

Reclame