Modalități de intervenție asupra problemelor privind receptarea textului literar pentru copii


Autor: prof. înv. preșcolar Corina-Cristina Ciolacu
Grădinița „Lumea Florilor”, Năvodari, Constanța

Motto: „Nu poţi să-i înveţi pe alţii ceea ce tu nu ştii.
Nu ajunge să ştii bine ceva pentru a-i învăţa pe alţii.
Trebuie să ştii cui te adresezi şi cum să o faci” P. Klapper

Este de ajuns să ştii bine ceva pentru a putea transmite, pentru a-i putea captiva pe cei care sunt în faţa ta, pe copii? Se pare că nu. Din experienţa proprie şi din activitatea desfăşurată la clasă, am aflat, am învăţat la rândul meu, că este foarte important să ştii cui te adresezi atunci când vrei să transmiţi ceva şi modalitatea prin care vrei să faci acest lucru.
Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, este mai dificil, provocator pentru tine ca dascăl, să transmiţi texte literare către cei mici şi în acelaşi timp să-i fascinezi cu firul epic sau liric, să-i ancorezi în prezent, să-i determini să recepteze corect mesajul pe care tu îl transmiţi. Educatoarea îşi doreşte să valorifice din plin textele literare destinate copiilor, astfel să lărgească orizontul cultural al acestora, să le dezvolte afectivitatea, sensibilitatea pentru artă, pentru frumos, pentru ceea ce este în jurul său.
În primul rând, în condiţiile desfăşurării procesului instructiv-educativ, dezvoltarea capacităţii de comunicare trebuie să constituie o preocupare dominantă, sistematică. Copilul trebuie să-şi poată organiza singur mesajele verbale în funcţie de context, să fie deci un emiţător, dar şi un receptor bine educat. El trebuie să înveţe să asculte, să dea valoare reală semnelor verbale (cuvintelor) şi non-verbale (mimica şi gestica).
În al doilea rând, cadrul didactic trebuie să aleagă cu grijă textul ce urmează a fi pus în «scenă» ţinând cont de particularităţile de vârsta, dar şi de cele individuale. Copiii recepţionează mesajul etic al textului literar cu o mare rapiditate, dar se exprimă mai greu datorită lipsei de flexibilitate a vorbirii. De aceea, dramatizările realizate în versuri scurte sunt usor de memorat de către copii, dar şi poveştile scurte, bine cunoscute de copii au success.
Pe de altă parte, problema accesibilităţii literaturii pentru copii se pune în legătură cu particularităţile dezvoltării intelectuale şi psihice a copiilor la diferite vârste. Acel material ales pentru a fi transmis copiilor să fie accesibil la nivelul de vârstă căruia i se propune. Spre exemplu, până la vârsta de trei ani nu putem vorbi de o literatură accesibilă pentru copii, deoarece, în pofida mutaţiilor variate şi profunde survenite în dezvoltarea proceselor de cunoaştere şi afective, copiii nu au încă suficiente capacităţi pentru a recepta o creaţie literară cât de simplă.  (fragment)

Reclame