STUDIU DE SPECIALITATE – LANŢUL INIMILOR – 1 DECEMBRIE ZIUA ROMÂNILOR


Autor: prof. Claudia Popescu
Școala Gimnazială Nr.15, Braşov

Ziua naţională a fiecărui popor reprezintă chintesenţa istoriei lui, apogeul tuturor aspiraţiilor, eforturilor, sacrificiilor şi împlinirilor sale spirituale şi naţionale. Este momentul care îi justifică destinul istoric. Pentru noi românii această zi este, în fiecare an, 1 Decembrie.

Intrarea României în primul război mondial, de partea Antantei sub deviza „Acum ori niciodată” a avut ca miză întregirea naţională şi drept tribut pierderea unui milion de români morţi, răniţi şi dispăruţi pe diferitele fronturi europene sau în lagărele de refugiaţi. Este semnificativ faptul că unirea românilor într-un stat unitar, realizată în 1918, s-a derulat în contextul finalului de război care a adus cu sine prăbuşirea marilor imperii: austro-ungar, ţarist, german şi otoman. Rând pe rând, popoarele rup lanţurile sclaviei şi înlătură absolutismul. Una câte una provinciile româneşti aflate până atunci în graniţele imperiilor vecine, se unesc cu patria mamă România.

Basarabia, vechi teritoriu românesc, încorporată Rusiei din 1812, este prima provincie care se uneşte cu România. Declanşarea revoluţiei bolşevice din 1917, a dus la prăbuşirea regimului ţarist şi la ieşirea Rusiei din războiul mondial. La chemarea lui Lenin, ostaşii ruşi până atunci aliaţi ai românilor, părăsesc România şi în retragere, devastează Basarabia. Bande înarmate s-au dedat la nenumărate jafuri şi asasinate pe teritoriul dintre Prut şi Nistru. La această stare de lucruri se adaugă presiunile şi pretenţiile ucrainenilor, care se eliberaseră din imperiul austro-ungar şi urmăreau să-şi creeze un stat care să includă şi Basarabia. Prin urmare, românii, se organizează rapid. În octombrie 1917, se întruneşte la Chişinău, Congresul ostaşilor, care preia controlul asupra provinciei şi proclamă autonomia Basarabiei. Tot Congresul ostaşilor a sprijinit organizarea Sfatului Ţării, for legislativ cu putere de constituantă, care cuprindea deputaţi ce aparţineau tuturor categoriilor sociale: soldaţi, ţărani, intelectuali, muncitori etc. Dintre aceştia 70% erau moldoveni, restul aparţinând altor naţionalităţi. Preşedintele Sfatului Ţării este ales Ion Inculeţ sprijinit de personalităţi unioniste precum Pan Halippa sau Ion Pelivan. Puterea executivă este încredinţată unui Consiliu al Directorilor. Odată constituite, noile instituţii îşi intră în atribuţii. În decembrie 1917, Sfatul Ţării proclamă Basarabia, Republică Democratică Federativă, ceea ce constituie un pas important pentru opţiunea următoare. Ca represalii la acest eveniment, la începutul lui ianuarie 1918, bolşevicii atacă Chişinăul. Sfatul Ţării şi Consiliul Directorilor care erau ţinta atacurilor, părăsesc capitala. Întrunit în şedinţă secretă, Sfatul Ţării decide să ceară ajutor militar României. Este trimisă la Iaşi, unde se aflau în refugiu Regele, Guvernul şi Parlamentul României, o delegaţie moldovenească. În câteva zile, autorităţile române trimit un corp de armată care intră în Chişinăul terorizat de bandele bolşevice. Populaţia îi primeşte în lacrimi pe eroii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Emoţia este amplificată de arborarea tricolorului, roşu, galben şi albatru care nu mai fusese văzut în Basarabia din vremurile când aceasta aparţinea Moldovei. Sub pavăza armatei române, la 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Basarabiei pentru ca aceasta să-şi decidă viitorul naţional în deplină libertate. Unul după altul, prin reprezentanţii lor, judeţele Soroca, Orhei, Tighina, Bălţi, cer unirea Basarabiei cu Regatul României. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării întrunit în sala festivă a Liceului III din Chişinău, proclamă unirea: ”În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării, declară în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România” – precizează textul proclamaţiei care punctează relizarea marelui eveniment. ”Am luat act de declaraţia D-voastre – spune primul ministru al României, Al. Marghiloman aflat la Chişinău – şi în numele guvernului român declar că o primesc. Trăiască România una şi nedespărţită!” În acea zi, Chişinăul era în sărbătoare, scăldat în lumina soarelui de martie şi îmbrăcat în sfântul tricolor. Clopotele bisericilor vesteau lumii întregi bucuria cea mare, iar cete entuziaste invadau străzile. Regele României, Ferdinand I, răspunde Sfatului Ţării: ”În aceste momente solemne şi înălţătoare, Vă trimit la toţi cetăţenii din noua Românie de peste Prut regescul Meu Salut, înconjurându-Vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească”. Prima pagină a unirii celei mari a fost scrisă. (fragment)

Reclame