Stimularea creativității elevilor


Autor: înv. Dobraniș Gabriela
Școala Gimnazială Ungureni Bacău

Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.
Creativitatea poate fi socotită o expresie a personalităţii, dar aceasta nu exclude, ci presupune activităţi îndelungate şi eforturi deosebite. Produsul de bază în educarea creativităţii este activitatea independentă care se poate pune în practică la toate obiectele de studiu. Angajarea sistematică a elevilor în operaţii de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire creativă, flexibilă. Eficienţa creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea ştiinţifică şi pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor didactice obiectivelor propuse. Despre importanţa creativităţii nu e nevoie să spunem multe: toate progresele ştiinţei, tehnicii şi artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur există mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativităţii.
Creativitatea expresivă se manifestă liber şi spontan în desenele sau construcţiile copiilor mici. Nu se pune problema la acest nivel de utilizare sau originalitate, dar este însă un mod eficient de a cultiva aptitudinile creatoare ce vor urma ulterior.
a.Planul productiv este planul creării de obiecte.
b.Planul inventiv este accesibil unei minorităţi important.
c.Creativitate inovatoare o găsim la oameni caracterizaţi ca fiind „talente”.
d.Creativitatea emergentă este caracteristică geniului, a omului care aduce schimbări radicale.
Munca de creaţie parcurge mai multe etape: de preparare când se adună informaţii, se fac observaţii, se delimitează scopul sau problema, se schiţează o ipotecă sau un proiect general, de incubaţie când este timpul încercărilor sterile, când nu se găseşte soluţia, incubaţia poate dura foarte mult, ani de zile, iluminarea este momentul fericit când apare soluţia, se vorbeşte de intuiţie adică o cunoaştere sintetică, integrală a demonstraţiei care elucidează toate aspectele problemei şi verificarea, care este necesară pentru a elimine eventualele erori sau lacune. (fragment)