Rolul învățătorului în parteneriatul învățător – elev


Autor: prof. înv. primar Ciocoiu Lavinia Ionela
Școala Gimnazială Ungureni Bacău

Alături de familie, şcoala, acest principal izvor de cultură şi factor de civilizaţie, în care se desăvârşeşte formarea omului în vederea participării lui la viaţa social-productivă, influenţează, la rândul ei, prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învăţământ, personalitatea elevului.
De cele mai multe ori, prin pregătire, măiestrie pedagogică şi entuziasm, profesorul realizează un contact pozitiv cu elevii, acesta favorizând procesul instructiv-educativ. Dragostea pentru copii, capacitatea de empatie, delicateţea sufletească, spiritul de echitate, tactul pedagogic, puterea de stăpânire de sine, competenţa şi pasiunea pentru disciplina pe care o predă şi în genere pentru cunoaştere, alegerea de activităţi atractive la lecţie şi talentul de a trezi interesul elevilor pentru proiecte de cercetare (eventual şi prin exemplul personal), uşurinţa de a se adapta la neprevăzut şi necapitularea în faţa greutăţilor, exigenţa şi constanţa în cerinţele formulate, ca şi priceperea de a se realiza o corectă evaluare a performanţelor elevilor sunt tot atâtea calităţi care asigură eficienţa muncii la catedră, producându-i educatorului satisfacţie, trăire stimulatoare pentru noi şi noi eforturi în scopul perfecţionării stilului de muncă. Evident, totul pe fondul unei bune sănătăţi fizice şi psihice, căci este un lucru demonstrat: nu multe profesii sunt atât de solicitante sub ambele aspecte ca cea de educator.
Relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspect formal, administrativ, fiind reglementată de coduri deontologice sau normative instituţionale; aceasta se va adecva şi personaliza neîncetat, se va dimensiona şi relativiza la specificul grupului şcolar sau la menbrii acestuia.Desigur, în realitate, raportul invocat este oarecum dezechilibrat, asimetric din raţiuni obiective (diferenţa de varstă, de cumul experienţial, de statut social, de capital cultural etc.). Diferenţe există în mod evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor, de infatuare, de impunere a propriei persoane, de exercitare a autoritarismului. Este indicat ca aceste valenţe ale profesorului să fie supravegheate, camuflate, autocenzurate. Autoritatea, care este o dimensiune pozitivă în educaţie, nu se impune, ci se caştigă, este atribuită de către partenerii actului formativ. Autoritatea liber atribuită potenţează, de bună seamă, calitatea actului educativ. (fragment)

Reclame