Metode și procedee folosite în vederea cultivării flexibilității gândirii elevilor prin rezolvarea problemelor


Autor: prof. înv. primar Sasu Persida Gabriela
Școala Primară Vlăduleni-Bîlteni, jud. Gorj

A şti să rezolvi probleme este o îndemânare practică- o deprindere- cum este înotul, schiul sau cântatul la pian, care se poate învăţa numai prin imitare şi exerciţiu. Dacă vrem să învăţăm înotul trebuie să intrăm în apă, iar dacă vrem să învăţăm să rezolvăm probleme, trebuie să învăţăm probleme.
Având în vedere că izvorul creaţiei există la toţi elevii, am căutat totdeauna să-l dezvolt. În cadrul orelor de matematică s-au planificat lecţii speciale, din orele la dispoziţia învăţătorului, de compunere de probleme. Aceasta este posibil şi datorită faptului că însăşi programa şcolară are în vigoare acest lucru, manualele conţin exerciţii care au drept sarcină compunerea de probleme, iar psihologia o recomandă să o cultivăm la cea mai fragedă vârstă. Le dezvoltă încrederea în forţele proprii chiar şi celor timizi şi slabi la învăţătură.
În scopul cultivării creativităţii, adică a gândirii, inteligenţei şi imaginaţiei elevilor în activitatea de rezolvare a problemelor se folosesc variate procedee. Printre acestea enumăr: – complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea întrebării;
Exemplu:
„Doi elevi au sarcina să culeagă împreună 300 kg de mere, fiecare culegând jumătate din cantitate. În două ore un elev a cules 80 kg de mere, iar celălalt 90 kg de mere. Câte kg de mere mai are de cules fiecare elev sau câte kg de mere mai au de cules împreună cei doi elevi?”
– rezolvarea problemei prin două sau mai multe procedee;
– scrierea rezolvării problemei într-o singură expresie;
– alegerea celei mai scurte şi mai economicoase căi de rezolvare;
– determinarea schemei generale de rezolvare a problemelor care fac parte dintr-o anumită categorie şi încadrarea sau nu a unei probleme într-o anumită categorie de probleme;
– transformarea problemelor compuse în exerciţii cu paranteze care să indice ordinea operaţiilor;
– transformarea problemelor compuse în exerciţii compuse astfel încât ordinea operaţiilor să fie succesiunea judecăţilor şi a relaţiilor corespunzătoare conţinutului problemei;
– transformarea şi compunerea din 2-3 probleme simple a uneia compuse.  (fragment)

Reclame