Studiu de specialitate – Educația românească – epoci, concepții, școli


Autor: prof. Popescu Claudia
Școala Gimnazială Nr. 15, Brașov

În istoria românilor, şcoala a apărut şi s-a structurat odată cu societatea, mentalităţile şi ideologiile fiecărei epoci în parte, beneficiind de o organizare distinctă, potrivit evoluţiei istorice.
Există, ca atare, mai multe modele educaţionale, plasate în contextul lor temporal, astfel: modelul medieval şi cel umanist, specifice sec. XV-XVII, modelul iluminismului modernist şi al naţionalismului, care marchează sec. XVIII-XIX, succedate de modelele sec. al XX-lea, precum cel interbelic ori cel specific totalitarismului comunist. Indiferent de epocă, şcoala a jucat rolul de centru iradiant al valorilor culturale. Evoluţia şcolii şi a cărţii în sec. XV-XVII, în Ţara Românească şi Moldova a stat sub semnul concepţiei religioase ortodoxe de inspiraţie bizantină, având ca limbi de transmitere culturală slavona şi greaca- lucru firesc într-o epocă în care biserica deţinea monopolul ştiinţei de carte.
Despre şcoli, nu avem documente decât în veacul al XV-lea, din care reiese că pregătirea intelectuală se făcea numai în preajma mănăstirilor, de către preoţi şi călugări, care formau în limbile română şi slavonă, copişti de manuscrise, funcţionari ai cancelariei domneşti numiţi şi grămătici, clerici de orice rang. În Transilvania, tabloul era diferit, limbile de transmitere culturală, fiind latina, germana, româna, maghiara, mozaic datorat convieţuirii multietnice. Şcolile mănăstireşti domină instituţional aceste veacuri, având drept centre mănăstiri ca Neamţ, Putna, sau centrul cultural din Şcheii Brașovului, făcând doar o enumerare sumară a acestora. Pentru că în multitudinea de preoţi şi dascăli, există personalităţi care definesc o epocă, nu putem trece fără să semnalăm măcar două dintre acestea: Johann Honterus şi Diaconul Coresi.
Născut la Braşov, la sfârşitul sec. al XV-lea, fiul pielarului înstărit Jorg Austen Lederer, cu numele Johann Honterus a devenit una dintre cele mai active minţi ale culturii braşovene şi a umanismului european. Opera sa este imensă şi inestimabilă. O importantă latură a activităţii sale este cea pedagogică. Fiind profesor la şcoala săsească, lui i se datorează apariţia primului regulament şcolar care cuprindea programa şi obligaţiile elevilor. Acest regulament a servit drept model tuturor şcolilor din Transilvania. A promovat în şcoală profesori cu un înalt standard de pregătire, străini sau formaţi în străinătate. Tot el a înfiinţat prima librărie, care difuza cu precădere carte şcolară.  (fragment)

Reclame