Autoevaluarea – practici, obstacole, repere ale calității în educație


Autor: prof. Dobrinescu Marioara
Școala Gimnazială ”Gheorghe Munteanu Murgoci” Bisoca, Buzău

Autoevaluarea este un element esenţial din procesul de evaluare şi ajută elevul să se orienteze într-un domeniu dat; îi oferă informaţii despre ce a realizat şi ce trebuie să mai realizeze. La fel de important este faptul că, atunci când elevii participă la activităţi de autoevaluare, au ocazia de a reflecta la modul în care învaţă şi în ce fel învaţă cel mai eficient; de exemplu, elevii îşi dezvoltă abilităţile metacognitive. Nu doar elevii au de câştigat de pe urma autoevaluării, ci şi profesorii, care obţin la fel de multe beneficii din reflecţie precum elevii lor.
La fel ca majoritatea activităţilor de învăţare, autoevaluarea este o abilitate care trebuie formată. Elevii care nu s-au autoevaluat vreodată au nevoie de îndrumare pentru a se obişnui cu procesul, a alege întrebările pe care să şi le pună şi pentru a interpreta rezultatele autoevaluării. Este necesară formarea la elevi a capacităţii de autoevaluare pe baza raportării rezultatelor obţinute la obiectivele lecţiilor şi la criteriile de apreciere.
Elevul are nevoie să se autocunoască, fapt cu multiple implicaţii în plan motivaţional. El trebuie să aibă un program propriu de învăţare, să-şi autoaprecieze şi să-şi pună în valoare propriile atitidini. Sarcina cadrului didactic este de a pregăti elevii pentru autoevaluare, de a-i face să înţeleagă criteriile după care îşi apreciază propria activitate. Informaţiile obţinute în urma autoevaluării pot fi folosite pentru a le compara cu cele ale colegilor, pentru a le prezenta periodic părinţilor şi pentru a-şi completa portofoliul său.
Modalităţi de autoevaluare la elevi
O modalitate de evaluare cu largi valenţe formative o constituie autoevaluarea elevilor. Autoevaluarea poate să pornească de la autoaprecierea verbală şi autonotarea supravegheată eventual de învăţător.
Ca metode şi tehnici de autoevaluare se pot folosi:
– instruirea programată, care oferă posibilitatea confruntării sau corectării imediate a răspunsului;
– testele de confirmări sau corectări imediate ale răspunsului;
– testele de cunoştinţe şi deprinderi, aplicate după lecţii şi capitole;
– exerciţiile de autocontrol prin raportarea răspunsurilorformulate de elevi la criteriile de evaluare;
– autonotarea, autocorectarea, notarea reciprocă, corectarea reciprocă. (fragment)

Reclame