Studiu de specialitate – Educația ecologică la clasele primare


Autor: înv. Brănișteanu Georgeta
Școala primară Vlăduleni, com. Bîlteni, jud. Gorj

”Ecologia e o tulburătoare poveste de dragoste dintre om şi natură. Dar şi un legământ.” (Toma George Maiorescu)
A venit momentul când Omul trebuie să încheie pace cu Natura, o pace cu condiţii de reciprocitate pentru ”ambii combatanţi”. Astăzi omul trebuie să cunoască şi să folosească în mod raţional factorii mediului, resursele şi avantajele pe care le oferă acesta.
Realităţile demonstrează cu putere de convingere a faptelor că ”analfabetismul ecologic” conduce la o ignorare a problemelor deosebit de complexe ale protecţiei naturii sau chiar la manifestarea unui comportament ostil, iresponsabil faţă de mediu, cu efecte din ce în ce mai negative asupra stării acestuia.
Atitudinea omului faţă de natură se formează şi se afirmă în strânsă legătură cu: cunoştinţele ecologice teoretice pe care acesta le posedă, convingerile, semnificaţia morală şi estetică şi activitatea practică în raport cu mediul înconjurător.
Apare, astfel, necesitatea constituirii şi dezvoltării unei culturi ecologice a omului contemporan, înţeleasă ca un ansamblu coerent de informaţii adecvate, capabile să determine convingeri şi atitudini constructive, responsabile faţă de protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului ambiant în cadrul raporturilor reciproce, multiple şi complexe dintre individ şi natură.
Educaţia ecologică este menită să permită o înţelegere adecvată şi deplină, să contribuie la soluţionarea şi evitarea corespunzătoare a multiplelor şi complexelor probleme cu care se confruntă în prezent mediul înconjurător.
În glosarul de termeni alcătuit de UNESCO în 1983, ecoeducaţia este definită drept “proces educaţional care are în vedere interrelaţiile omului cu mediul şi soluţiile de protejare a acestei valori.”
Ecoeducaţia are un caracter interdisciplinar, un caracter continuu, permanent, pentru că, mereu se generează noi probleme îi sunt necesare noi măsuri de conservare a naturii; că trebuie să fie adaptată şi adaptabilă vârstei şi experienţei de viaţă şi profesionale a celor implicaţi în procesul educativ.
Educarea ecologică se poate face începând cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoaşter a plantelor şi animalelor în condiţii naturale şi continuând cu educarea deprinderii de a închide la timp comutatorul, robinetul, de a ocroti spaţiile verzi sau de a recupera organizat deşeurile de hârtie, metal, materiale sintetice sau sticlă pentru a le reintroduce în circuitul economic. (fragment)

Reclame