Accesul la educație al copiilor cu dizabilități


Autor: prof. Daniela-Iuliana Găneci
Școala Gimnazială Izvoru, com. Izvoru, jud. Argeș

Dizabilitatea este definită ca o stare fizică, psihică sau mentală care limitează activitatea unei persoane. Termenul dizabilitate este preferat celui de handicap deoarece relația nu este de sinonimie, ci de cauză-efect.
O persoană care prezintă o dizabilitate de orice tip se confruntă cu un handicap în momentul în care intervine percepția socială asupra situației sale. Dizabilitatea este percepută și abordată prin prisma a două modele, modelul medical și modelul social. Modelul medical definește persoanele cu dizabilități din perspectiva bolii sau a condiției lor medicale. Modelul social este promovat de Uniunea Europeană și pune accentul pe mediul social neadaptat nevoilor persoanelor cu deficiențe. Modelul social nu percepe dizabilitatea ca o problemă individuală, ci ca un fapt social, generat de politică, practică, atitudini și mediul înconjurător. Accesul la educație- integrarea şcolară reprezintă principalul factor care intervine în creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități. Sarcina evaluării pesoanelor cu dizabilităţi nu este una uşoară.
Cadrului didactic trebuie să ştie exact ce este dizabilitatea, dar şi să o recunoască fie ca pe-o experienţă unică, fie ca pe o dimensiune umană. Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice, perceperea şi înţelegerea corectă de către elevii normali nevoii de participare și integrare la viaţa comunitară a semenilor lor care, din motive independente de voinţa lor, au nevoie de o abordare diferenţiată a procesului de instrucţie şi educaţie din şcoală, de anumite facilităţi pentru accesul şi participarea la serviciile oferite în cadrul comunităţii.
Copilul cu nevoi speciale va trebui să depăşească cel puţin două bariere: propria sa timiditate, inhibiţie socială asociată cu un complex de inferioritate care se manifestă prin izolare şi respingerea de către ceilalţi, datorate de cele mai multe ori ignoranţei şi prejudecăţilor. Conştient de această realitate, cadrul didactic integrator trebuie sa aibă în vedere realizarea umătoarelor obiective: încurajarea relaţiilor de sprijin, promovarea interacţiunilor dintre copiii de aceeaşi vârstă prin adoptarea unor strategii de învăţare prin cooperare şi parteneriat între elevi, dezvoltarea prieteniei între elevi prin cunoaştere reciprocă, consilierea părinţilor. (fragment)

Reclame