Studiu de specialitate – Viziunea lui John Dewey asupra experienței educaționale


Autor: prof. Leu Mihaela Mioara
Școala Gimnazială Morteni, jud. Dâmbovița

John Dewey este un reprezentant de seamă al psihilogiei educației. Concepția lui psihologică pune în centru noțiunea de experiență-indispensabilă pentru proiectarea unei acțiuni eficiente. Pentru Dewey experiența reprezintă ceea ce se arată atunci când realizăm trans-acțiuni cu mediul nostru. El considera că teoriile moderne asupra experienței nu mai conțin sensul acțiunii și supus acțiunii cu care se născuse conceptul la grecii antici, și în loc de aceasta se identifica acum în mod exclusiv cu ceea ce este „intelectual” sau „cognitiv”. Punctul de vedere modern, pe care Dewey l-a etichetat „intellectualism”, presupune că prima legătură a oamenilor cu realitatea este cunoașterea.
Potrivit lui Dewey, experienței educaționale îi sunt necesare două materiale: interacțiunea (tranzacția) și continuitatea. Interacțiunea dintre oameni și mediu este o experiență și experiența determină „o situație”. Dewey a insistat asupra faptului că „noi trăim în astfel de situații. Conceptele de situație și de interacțiune sunt inseparabile. O experiență este întotdeauna ceea ce este datorită unei interacțiuni care are loc într-un individ și ceea ce, în acel moment, constituie mediul său. Mediul reprezintă acele condiții care interacționează cu nevoile, dorințele, scopurile și capacitățile personale pentru a crea experiența”. Situațiile au o anumită calitate, care arată că noi le simțim înainte să ne angajăm în mod conștient. Inițial, punem stăpânire pe calitățile unei situații doar intuitiv. Intuiția comandă determinarea distincțiilor relevante pentru că ele sunt determinate de către atenția selectivă. Angajăm mijloacele discursive ale gândirii raționamentului numai după ce am intuit calitatea unei situații și după ce am participat la ceea ce ne-a interesat mai mult la ea. „Intuiția”, remarca Dewey, „precedă concepția și merge mai în profunzime”. Emoțiile conduc atenția selectivă. În orice situație, nevoile, dorințele și scopurile noastre interne determină ceea ce îndeplinim. Intuițiile ne pot conduce la eșec, pentru că sentimente/stări ca furia, deprimarea determină omul să vadă aspectul greșit al situației. Nereușind să perceapă corect situația nu reacționează adecvat. Dacă intuițiile inițiale ne conduc necorespunzător, nu mai contează că raționamentul ulterior este ireproșabil. (fragment)

Reclame