Studiu de specialitate – Toposuri culturale în literatura română


Autor: prof. Kremer Simona
Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Timișoara

Creaţiile literare incipente ale omenirii stau sub auspiciile mitului definind astfel o trăşătură esenţială a omului, aceea de homo religiosus. Conform accepţiei lui Mircea Eliade, mitul „povesteşte o istorie sacră, adică un eveniment primordial, care a avut loc la începutul Timpului, ab initio. […]
Mitul este deci istoria a ceea ce s-a petrecut in illo tempore, povestirea a ceea ce zeii sau fiinţele divine au făcut la începutul Timpului. […] Odată spus, adică revelat, mitul devine adevăr apodictic: el întemeiază adevărul absolut.” (Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, pag.38) Ca atare, aceste mituri, odată ce au fost supuse unui proces de literaturizare, au devenit toposuri culturale, locuri comune ce poartă în ele o serie de valori specifice ontologiei fiinţei umane, universal valabile, aparţinând astfel unui fond de cultură atemporal, izvorât din memoria colectivă ancestrală a omenirii. O preluare a acestor mituri în literatura veacurilor următoare, mai mult sau mai puţin desacralizate, este o manifestare a unei continuităţi de gîndire, opera literară devenind astfel o punte de legătură între vechi şi nou, între tradiţie şi inovaţie, între mit şi actul estetic în sine.Antichitatea greco-latină constituie, în spaţiul european, o matrice spirituală pe care s-au configurat culturile popoarelor europene.
Literatura română, chiar dacă îşi are începutul mult mai târziu faţă de creaţiile literare ale altor popoare europene, şi-a adus aportul la menţinerea spiritualităţii şi tradiţiei culturale a Antichităţii, uzând de aceste toposuri culturale prin scrierile unor autori, admiratori ai valorilor antice, dar care transpar, în mod paradoxal, şi în literatura populară.
Un studiu comparativ între miturile antice şi reflectarea lor în literatura română va evidenţia un tipar de gândire universal, întemeiat pe valori autentice.Iată câteva dintre miturile cu rezonanţă în spaţiul cultural românesc, devenite toposuri culturale:
Cutia Pandorei versus Fata moşului şi fata babei
Pandora a fost prima femeie creată de zei care a fost înzestrată cu multe daruri: frumuseţe, înţelepciune, putere de convingere, talent muzical. Zeus, furios pe titanul Prometeu fiindcă furase focul de la zei şi-l dăruise oamenilor, i-a poruncit lui Hefaistos să făurească o cutie în care ceilalţi zei au pus toate relele spre a fi răspândite pe pământ. O singură zeiţă, Hestia, a pus înăuntru speranţa.  (fragment)

Reclame