Studiu de specialitate – Metode active de învățare


Autor: prof. înv. primar Burdeți Onița
Școala Gimnazială Cepari, jud. Bistrița-Năsăud

Activitatea didactică se prezintă ca un ansamblu de acţiuni, procese şi operaţii ce oferă largi posibilităţi de desfăşurarea ei, ca un demers programat; nivelul la care se realizează depinde în mare măsură de gradul în care sunt stabilite intenţiile urmărite, resursele, modul de desfăşurare a procesului de învăţământ, interacţiunea componentelor acestuia etc. Activitatea didactică este cu atât mai rodnică, cu cât este mai temeinic şi mai minuţios anticipată.
Proiectarea pedagogică priveşte întregul sistem de activităţi de educaţie. Acţiunile pe care le implică se referă la ansamblul activităţii didactice, cât şi la fiecare din componentele principale ale activităţii instructiv-educative.
Acţiunile de proiectare pedagogică se raportează la trei momente de referinţă. Orice proiectare trebuie să se întemeieze pe activitatea anterioară momentului în care este anticipată o acţiune, care este supusă unei evaluări diagnostice. Al doilea moment presupune luarea în considerare a situaţiei existente în momentul conceperii demersurilor instructiv – educative. Se au în vedere: resursele şi mijloacele disponibile sau care pot fi asigurate, cunoaşterea potenţialului de învăţare al subiecţilor (elevi). Asimilarea unor cunoştinţe noi este condiţionată de stăpânirea celor dobândite anterior. În al treilea rând, proiectarea pedagogică trebuie să aibă drept cadru de referinţă cerinţele pe temeiul cărora se conturează obiectivele, conţinuturile, performanţele urmărite, formulate în programele şcolare şi în alte documente ale activităţii de învăţământ.
La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc să-l formeze, nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Cercetările efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea din clasă nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. În speţă, este insuficient pentru învăţare dacă, în timpul orei, elevii ascultă şi eventual, văd o demonstraţie făcută de profesor. Cauza acestui fenomen ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un video, cu un casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie. El funcţionează asemenea unui computer. Când învăţarea este pasivă, butonul ,,pornire” al creierului nostru nu este activat. (fragment)

Reclame