Studiu de specialitate – Adolescența din perspectiva relațiilor cu figurile parentale și a resurselor interne


Autor: prof. consilier școlar Pop Elena
Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională
Școala Gimnazială nr. 88, București

Adolescenţa propriu-zisă (14 – 18-20 de ani) este perioada în care se petrec multiple schimbări şi transformări, de aceea a fost asociată cu „un fel de a doua naştere” (Tinca Creţu, 2003), fiind hotărâtoare pentru atingerea următorului nivel de dezvoltare, cel de maturizare a vieţii psihice. Aceste transformări implică atât planul cognitiv, emoţional şi comportamental, dar şi relaţiile pe care adolescenţii le au cu mediul familial.
S-a constatat că o viaţă de familie normală, în care relaţiile afective sunt profunde şi stabile este esenţială „pentru dobândirea unui simţ al identităţii durabil şi netulburat”. (Ann Birch, 2000)
Fiecare familie îşi construieşte în timp atât un stil de viaţă, cât şi unul educaţional prin care se filtrează toate influenţele şi generează efecte formative, de durată asupra adolescenţilor.
Stilurile parentale pot fi caracterizate prin următorii parametrii: a) căldură afectivă sau indiferenţă şi ostilitate; b) permisivitate – restrictivitate; c) control permanent şi rigid sau control cu acordarea independenţei şi autonomiei progresive.
S-au cristalizat cel puţin trei stiluri parentale fundamentale (Papalia, apud, Creţu, 2003):
Stilul autoritativ caracterizat prin control, asociat cu căldură afectivă, sensibilitate şi încurajarea independenţei. El generează simţul autocontrolului, încrederea în sine, competenţa cognitivă, competenţa socială.
Stilul autoritar se caracterizează prin control intens, formularea unor reguli fără a fi însoţite de explicaţii. Un astfel de stil face să apară particularităţi cum ar fi: neîncrederea în sine, dependenţă, lipsa creativităţii, incapacitatea de a manifesta autonomie şi independenţă.
Stilul permisiv se caracterizează prin formularea unui număr prea mic de cerinţe, prin lipsa unui control ferm şi a unor criterii clare. El generează lipsă de control, dezorientare, neîncredere în sine, imobilitate în explorarea mediului şi în integrarea socială.  (fragment)

Reclame